#ConstanțaEsteBine Ziua 195 – 14.07.2022 Astăzi sărbătoresc sarea

Unul dintre efectele importante ale lunii pline asupra corpurilor biologice este retenția de apă. Câmpul electromagnetic al lunii are efect evident asupra apei pământului, producând fluxul (perioada în care apa este foarte crescută). La fel și în corp, se produce o retenție de apă, pentru că este o creștere în presiunea fluidului limfatic în tot corpul.
Așa se explică durerile de cap, durerile de articulații, dar și durerile ”în tot corpul” ce pot apare în această perioadă.

Precum și creșterea în greutate (pe seama retenției de apă), sau umflarea gleznelor, pleoapelor la ochi, gambelor, degetelor de la mâini sau picioare (de nu mai intră inelele).
Am consumat de vreo 2-3 zile rondele de orez expandat, pe lângă salata de legume a verii. Am descoperit o variantă de rondele destul de gustoase la Lidl, pe care le folosesc uneori, când doresc să-mi reamintesc de textura familiară a cerealelor. Cantitatea de sare din aceste rondele nu era mare (pe etichetă scrie 0.20 grame la 100 grame de produs), dar aceste zile de lună plină au intensificat efectul sării asupra corpului și m-am trezit cu pleoapa superioară de la un ochi umflată.

M-am uitat la mulți oameni în jurul meu și am văzut aceste semne evidente: pleoape umflate, ochi încercănați, multe culori maronii/gălbui în jurul globilor oculari.
Pe lângă faptul că ne semnalizează:
1) Funcționarea slabă a rinichilor și ficatului
2) Lipsa de tonus a mușchilor din jurul ochilor
3) Ocupații sendentare și stagnante, ce țin globii ocular fixați într-o poziție perioadă lungă de timp (cum mi se întâmplă mie când scriu la computer)
aceste semnale neplăcute, pe care le descoperim în oglindă dimineața, la trezire (după ce noaptea întreagă rinichii s-au chinuit să scape de sarea din sistem) ne indică faptul că organismul uman nu poate tolera sarea.

Vorbesc despre sarea alba, din ocne, din minele subterane de sare.
Această sare este o substanță minerală din pământ.

Corpul nostru viu NU mănâncă pământ (cel puțin, nu în mod obișnuit, când poate alege fructele plantelor și legumelor).

În ciuda unei industrii alimentare vocale și foarte persuasive, ce ne convinge că ”nu putem trăi fără sare”, corpul ne indică iar și iar că sarea albă, sarea rafinată, sarea din pământ, ”sarea moartă” (cum îi mai spun uneori) este agresivă pentru rinichi, sistemul limfatic și biologia vieții.

Știm că sarea deshidratează (corpul se chinuie să folosească apa interioară pentru a dilua sarea și a o putea elimina prin rinichi, fără să-i rănească prea tare) și sarea mumifică (conservă, indurează, întărește țesuturile). În cartea ”De la celulă la univers” de pe www.centrulnatura.ro/e-shop aveți multe informații despre sare și săruri.
Conservele oamenilor sunt cu sare. Mâncarea tuturor este cu sare. Se pune sare peste tot, în toate alimentele, inclusiv în înghețată și prăjituri, pentru că este un potențator de gust (intensifică gustul altor alimente).

Da, corpul uman are nevoie de SĂRURI. Dar de ”săruri” chimice organice, NU de sare, din pământ. De săruri care să ajute corpul în menținerea unei stări alcaline blânde, echilibrate, nu de sare din pământ, care să-l ducă în extreme ”sărat – dulce – sărat – dulce”.
Oamenii sunt educați de mici pe gusturi extreme.

Foarte sărat, foarte dulce, foarte fierbinte, foarte rece.

Corpul primește șoc după șoc, lovitură după lovitură, și ajunge să creadă că ăsta este normalul vieții, să primească lovituri pentru ”plăcere”. Ajunge să caute alte plăceri sadice sau masochiste, pentru că extremele nu au limite, odată ce sunt oferite ca posibilitate.
Re-educarea noastră, ca oameni, pe zona de echilibru, este foarte dificilă într-o societate ”extremistă”. Dar este posibilă, mai ales dacă suntem aproape de Natură, aproape de ritmul blând și molcom al creșterii plantelor sau vieții animalelor.

Ca și variantă practică, putem înlocui sarea în gătitul zilnic cu produse precum ”Adio, sare” (de la Sonnentor), sau condimente natural sărate precum mărarul, sumac-ul, oregano uscat sau alge de mare uscate (Sonnentor are un produs ”Holly veggie” cu mirodenii și alge de mare).
Cine le folosește o perioadă se obișnuiește cu delicatețea și bogăția aromelor ce însoțesc gustul natural sărat al multor vegetale.

Dacă doriți să vă preparați singuri în casă variante de ”mirodenii sărate”, puteți să uscați plante aromate precum oregano, cimbru, măghiran, salvie, mărar, dar și bucățele de morcovi, țelină sau pătrunjel/păstârnac și apoi să faceți diverse amestecuri (funcție de preferințe). Da, necesită timp de experimentare, de testare, de încercări și eșecuri.
Dar se obțin și succese.

Așa am descoperit condimentul cu rețetă personală Za-atar (pornind de la varianta lui araba), în care am pus 100 grame susan (ușor tras pe foc, pentru intensificarea gustului) și măcinat într-un mojar, sumac 100 grame, 30 grame din cimbru, măghiran și oregano uscat, toate amestecate și puse într-un borcan.
Am avut zile întregi în care am consumat ca masa de seară castraveți sau roșii cu acest condiment făcut în casă.
Sau uneori, am pus Holly veggie sau Adio, sare, pe aceleași legume din grădină.

În zilele foarte calde și toride cu radiații solare masive, corpul are nevoie de re-hidratare cu săruri. NU cu sare, cu săruri. Ce sursă mai bună decât legumele natural sărate (roșii, ardei, morcovi, apio = tulpini de țelină, castraveți) combinate cu mirodenii (care sunt tot plante natural sărate). Și dacă adaug bucăți mici de alge nori (alga din care se fac roll-urile de sushi) peste combinație, corpul este foarte mulțumit. Și se simte ajutat așa cum real are nevoie.
Îmi place și orez-ul expandat pe care să pun roșii, ardei, sau castraveți cu aceste mirodenii ori condimente sărate, dar dacă este preparat cu sare, corpul meu reacționează intens. S-a obișnuit cu echilibrul și imediat dă afara extremele.

Așa învăț ce îi trebuie și ce nu îi trebuie.
Nu mă supăr că mă trezesc cu ochii umflați sau am încheieturile degetelor de la mâini dureroase, după noaptea de lună plină. Îmi ajustez dieta și merg înainte, zi de zi, înțelegând puțin mai mult despre cum funcționez, real.
Nu mai am nevoie de cărți să-mi spună ce am sau nu de făcut cu corpul meu. Prietenul meu cel mai bun, corpul, mă ghidează în proces.

Astăzi sărbătoresc sarea, pentru că este o substanță ce ”intoxică” la propriu corpurile noastre. Corpul mi-a reamintit. Mintea avea alte planuri de subiecte ”filozofice” de postare, dar corpul în suferință mi-a transmis ce să fac astăzi. Lună plină a accentuat efectul unei cantități mici de sare, pentru că altfel, în alte zile, ar fi trecut neobservată și mintea ar fi replicat ”vezi, nu s-a întâmplat nimic!”. Sunt recunoscătoare pentru tot ce este.

Vă doresc tuturor o zi cât mai prezentă în corp. Să urmăriți reacțiile sale și să vă ajustați comportamentul funcție de ele. Asta înseamnă, real, învățare.
Cu iubire, tuturor

Articol și fotro preluate de pe facebook/Zyanna Orinda