#ConstanțaEsteBine Ziua 221 – 9.08.2022 Astăzi sărbătoresc Gazpacho

Ce ne hrănește cu adevărat?
Îmi pun această întrebare de mult.

Am realizat că mâncarea, așa cum ne este oferită de Stăpânii lumii, în diferitele sale forme ispititoare (ce dau obișnuință fizică) nu ne hrănește corpurile fizice.
Dimpotrivă.

Creează acidoză, creează stagnări și degradare, ne usucă și ne îmbătrânește.
Mă uit la corpul meu, mă uit la toți cei din jur.
Nu văd deloc semnale de hrănire, de înflorire fizică sau de energie.
Dimpotrivă.

Nu văd decât cearcăne, ochi umflați, piele uscată și lipsă de vivacitate.
Încep să văd și la copii, de la 3-4 ani încolo, aceleași semne pe care le văd la adulți.
Sunt și excepții.
Întotdeauna sunt structuri mai rezistente, combinații genetice mai performante, ființe mai reușite biologic, care rezistă diferit la combinația nepotrivită alimentară și de poluare, ce ne este servită zilnic ca și hrană.

Sufletul cere hrănire diferită.
Nu ceea ce ni se oferă în socialul prezent.

Dar despre asta vom discuta în altă postare.
Astăzi vă propun să descoperim, fiecare, în realitatea personală, ce simte real nevoia corpul pentru a fi hrănit, pentru a avea energie, pentru a se simți dinamic?

Vă propun de ani de zile fructele și legumele ca variantele mai potrivite pentru menținerea într-o stare acceptabilă a corpului fizic.
Am descoperit, prin experimentări personale, că și în cazul acestor fructe și legume, sunt diferite opțiuni, dar și diferite capcane.
Se pot face excese și se pot crea dezechilibre importante în corpul fizic, chiar dacă mintea are senzația că face bine ce face.

Lucrurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere.
Și asta deoarece ființele umane sunt mult mai complexe, decât un corp de carne, care se mișcă însuflețit ca un roboțel de colo până colo.

Am tot căutat variante de combinații alimentare, care să ofere și satisfacție papilelor gustative, și sațietate corpului fizic și stare de bine energetică.
Continui să caut.
Pentru că răspunsul nu este unic.

În aceste zile călduroase de vară toridă, corpul dorește hidratare, mai mult decât alimentare. Este o perioadă bună pentru consum de alimente zemoase.

Nevoia naturală este de pepene dulce și zemos. Problema tehnică este calitatea pepenilor de pe piață (ușoare urme de pepeni în chimie) și reacția corpului după consumul lor (o simt de câțiva ani buni). După consumul unei felii de pepene, apare senzație de slăbiciune (hipoglicemie), semn al unui conținut de fructoză anormal de mare, care s-a absorbit prea rapid în circulație sau poate apare senzația de râcâială în stomac (semn al prezenței substanțelor chimice cu care a fost tratat pepenele). Știu că mulți rezolvă aceste ”probleme” adăugând pâine sau brânză la pepene. Este o ascundere a prafului sub covor, prin crearea a și mai multă mizerie interioară.

În ultima perioadă, rareori reușesc să găsesc pepeni de calitate, puțin tratați chimic (nu știu dacă mai există netratați, voi să-mi spuneți) care mă satisfac și-mi permit să stau o zi întreagă doar pe pepene. Dar a ajuns să fie excepția, și nu regula verii.
M-am întors către fructele legumelor, pe care le-am putut găsi prin grădinile oamenilor, cultivate fără substanțe de adaos, doar cu grijă și apă multă.

Așa că favorita acestei veri a fost ”supa” gazpacho, practic un smoothie (blend) făcut din combinații variate de roșii, castraveți și ardei grași, la care am adăugat ba o caisă, ba o piersică, ba o smochină și puțină ceapă verde (sau alte mirodenii, precum rozmarin și oregano) pentru gust.
Consumată simplu, sau cu rondele de orez, funcție de preferința zilei, supa gazpacho a reprezentat masa consistentă, gustoasă și satisfăcătoare a zilei.

Când am cules roșii din grădină, încinse de soarele intens, gazpacho a fost cald, nu a mai fost o supă rece. Dar încălzit de la astrul zilei, nu de la focul pământului din aragaz.
Mi-a plăcut să servesc Gazpacho cu Za-atar (condimentul pe bază de susan, sumac, chimen, oregano și măghiran), sau cu Sumac (oțetar) – ce par a merge foarte bine cu roșiile.
Corpul a fost relativ mulțumit cu această combinație, deși consumul zilnic de roșii îmi dă dureri de cap (în zona tâmplelor) dacă este prelungit în timp. Așa că alternez supele doar cu ardei și castraveți (sau zucchini), castraveți cu morcovi, cu cele în care adaug roșii. Prea multă solanină (alcaloid toxic în cantitate mare) din roșii nu face bine acestui corp în care mă aflu în prezent, aflat deja în acidoză importantă.

Astăzi sărbătoresc Gazpacho, care este o variantă de ”supă rece”, adică făcută la blender, pentru că este ușor de digerat, răcoroasă, nutritivă și pe gustul sărat – acrișor pe care îl cere corpul în caniculă.
Dacă aveți și alte idei de ”supe reci” le puteți împărtăși, dar m-aș bucura să le folosiți și să vă tratați corpul cu grijă și atenție. Ideile pe care el vi le trimite (fă aia, sau fă cealaltă) sunt doar indicii ale nevoilor sale reale. Ascultați-l și oferiți-i nutriția de care are nevoie.
Să avem cu toții o zi cât mai hrănitoare și liniștită
Cu iubire, tuturor.

Articol și foto păreluate de pe Facebook/Zyanna Orinda