#ConstanţaEsteBine Ziua 235 – 23.08.2022. Astăzi sărbătoresc șezătoarea

Am participat zilele trecute la o șezătoare a femeilor moderne.
Ne-am adunat într-o cameră a unei case de sat românesc, pe canapele meșteșugit aranjate să înconjoare o măsuță cu scaune și un șemineu.
Atmosfera de șezătoare s-a ”amorsat” imediat.
Adică, am șezut și am început să toarcem, să țesem și să coasem.
Nu aveam ace, furci, fuioare, fire sau pânze.
Dar ore întregi am descâlcit, am tors, am țesut, am cusut și descusut.
Cum ce?

Firele vorbelor, pânza cuvintelor, fuiorul celor întâmplate și poveștile pe care le purtăm.

Asta au făcut mereu femeile în ”șezători”: au țesut tapiseria realității, pentru că ele sunt cele care o mențin, cu poveștile pe care le spun.
Femeile descriu copiilor lor lumea așa cum o văd, așa cum o percep și ele sunt factorul de continuitate al realității, așa cum este.
În șezătoarea noastră modernă, ce s-a întâmplat după o zi plină de întâmplări neobișnuite, am căutat să descâlcim sensuri și rosturi, să observăm modele de reacție și senzații pe care le-am trăit și am exersat să ne exprimăm, dar și să ascultăm.
Poveștile fiecăreia, trăirile și senzațiile încercate, ne-au oglindit fațete ale propriilor noastre povești. Am constatat că toate trăim același scenariu, dar cu intensități diferite și detalii personalizate.


Luate laolaltă, experiențele fiecăreia dintre noi constituiau îndrumare de conduită pentru ”așa da” sau ”așa nu” pentru viitor, pentru noi toate.
Stând în șezătoare, ne-am simțit conectate cu sacrul feminin românesc, care dintotdeauna s-a raportat la valorile simple și eterne ale vieții: casa, familia, pământul, cercul femeilor, conexiunea inimilor, grupul de suflete surori.
Într-un sat românesc, într-o casă bătrânească (re-aranjată și re-întinerită), în mijlocul unei Naturi eterne, de o frumusețe sălbatică și copleșitoare, șezătoarea femeilor s-a reconectat cu roata imensă a vieții.

Fiecare dintre noi a împărtășit un sentiment de apartenență.

Eram ”acasă”, un acasă atât de diferit de cel pe care l-am construit fiecare în viața de zi cu zi.
Dar unul după care am tânjit, fără să știm, întreaga noastră viață.

Eram o parte dintr-un grup de femei, care torcea și țesea realitatea poveștilor.
Devenisem povestitoarele – țesătoare, măiestre creatoare și descâlcitoare ale ițelor și firelor nevăzute construite de minte în văluri cu care se acoperă realitatea, așa cum este.


Am ridicat vălurile, le-am scuturat bine, le-am mișcat cu râsete, cu lacrimi, cu emoții și cu senzații, ne-am uitat la lume așa cum este, ne-am expus poveștile, așa cum le știam, și pentru ore bune, am ieșit din timpul liniar.
Astăzi sărbătoresc șezătoarea, ca o manifestare a grupării conștiente de suflete ce caută să pătrundă dincolo de superficialul percepției obișnuite. Vă reamintesc de un instrument de putere, neglijat și uitat: cercul de femei.
Adunarea sacră a femeilor declanșează forțe în Natură.

După ce am terminat întâlnirea și ne-am despărțit, toată noaptea a plouat intens, cu tunete și fulgere. Da, schimbarea meteo se anunțase întreaga zi. Dar lucrul nostru comun, și nevoia de a ne termina ”țesutul” și ”torsul” a ținut ploaia pe loc, doar a picurat, când și când. Femininul Naturii, apa, ne-a permis să ne plimbăm, să ne conectăm cu Natura, să mâncăm afară, să ne facem ritualul de șezătoare și abia când totul s-a terminat, parcă s-a apăsat un buton și Curățenia intensă a început.

Poate fi importanța de sine, care vrea să creadă că putem influența Natura, dar la șezătoarea noastră feminină, am simțit Forța Vieții alături de noi, participând bucuroasă la râsete, la glume, la împletirile de corzi ale cuvintelor și la emoțiile inimii exprimate prin lacrimi în ochi.
”Acolo unde se adună mai mulți în numele meu, acolo sunt și eu”.

Forța Vieții rostește vorbe înțelepte prin copiii săi simbolici.
Șezătorile feminine erau o sursă de forță pentru o civilizație puternică.

Corpurile noastre par să-și amintească mult mai multe decât reușesc (încă) la nivel conștient, mințile superficiale.
Astăzi sărbătoresc ”șederea” laolaltă a sufletelor feminine și discuțiile de la suflet la suflet. Mulțumind tuturor celor care au găsit curajul și puterea să participe la ”șezătorile” la care le-am invitat, de-a lungul timpului.
Să avem cu toții o zi cât mai frumoasă și să ne reconectăm, dincolo de timp și spațiu, cu femininul sacru din noi și din afara noastră,

Cu iubire, tuturor


Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda