#ConstanțaEsteBine Ziua 251 – 8.09.2022. Astăzi sărbătoresc dependența

La mulți ani tuturor celor care își sărbătoresc onomastica de Sfânta Maria mică. Energia feminină a vieții și creației ne întâmpină la început de septembrie pentru a ne reaminti de caracteristicile sale: hrănirea, îngrijirea, susținerea și educarea (ghidarea).

Sărbătorim astăzi o energie arhetipală veche, cea a femininului mamă, susținător și hrănitor ale vieții, dăruitor și generos, dar și educator ferm și ghid cu mână de fier, când este cazul.

Citesc o carte intitulată ”Verde uimitor” scrisă de Stefano Mancuso și Alessandra Viola. În cuvinte meșteșugite, cei doi autori îmi reamintesc despre plante, regnul vegetal și modul în care noi oamenii suntem manevrați mental să ne raportăm la o parte semnificativă a vieții pe pământ. La fel cum societatea patriarhală ne împinge să considerăm mama drept ”ceva de la sine înțeles”: o entitate care este datoare să muncească 24 de ore să țină copilul în viață, să-l hrănească, să-l educe, să-l îngrijească și să-l ocrotească, iar orice se întâmplă cu copilul este imediat învinovățită mama, în același mod ne raportăm la Natură, plante și vegetale: le considerăm de la sine înțelese, le abuzăm, le tratăm fără respect, ca pe niște obiecte neînsuflețite și când nu primim ce așteptăm, facem scandal și punem vina tot pe ele.

Comportamentul acesta ”îndreptățit”, parte a ”importanței de sine”(egoismul uman cultivat subtil în lume), este oferit ca ”normal” în modelele sociale. Natura și energia feminină au fost și sunt considerate componente de ”clasa a II-a” într-o lume în care masculinul face regulile jocului.

În cartea lui Stefano Mancuso am găsit o explicație luminatoare asupra situației prezente și astăzi doresc să o împărtășesc cu voi (la pagina 38 a cărții).

”Raportul nostru cu plantele se traduce prin dependența absolută, amintind întru câtva de raportul între copil și părinți. Pe parcursul vieții, mai ales în adolescență, omul traversează o fază de completă negare a dependenței față de părinți, care îl eliberează în sensul dobândirii propriei autonomii psihologice, etapă preparatorie pentru adevărata independență, care va fi câștigată peste câțiva ani. Nu e exclus ca în raportul nostru cu plantele să-și fi făcut loc un astfel de mecanism. Nimănui nu-i place starea de dependență pentru că descrie un soi de slăbiciune, o poziție vulnerabilă, care nu e pe placul nimănui.
Se întâmplă să-i respingem pe cei de care depindem pentru că legătura cu aceștia ne face să nu ne simțim pe deplin liberi. Pe scurt, suntem atât de dependenți de plante, încât facem toate eforturile posibile să nu ne gândim la ele. Poate că nu vrem să ne amintim că supraviețuirea noastră e legată de lumea vegetală, pentru că acest lucru ne face să simțim slabi. Cum ne-am mai putea numit stăpânii Universului?”


Citiți de câteva ori citatul de mai sus.
Pe mine m-a pus pe gânduri.

Astăzi sărbătoresc dependența, pentru că am realizat că este o circumstanță ce necesită o analiză mai atentă și o înțelegere mai profundă.
Care sunt realele dependențe pe care le avem în prezent?
Haideți să ne privim cu atenție viețile noastre și derularea lor zilnic.
Ce avem nevoie, real, pentru supraviețuirea corpului fizic și pentru starea de bine emoțional?

Prezența plantelor este obligatorie. Fără ele, fără darurile aduse în viețile noastre, viața pe pământ s-ar stinge în câteva săptămâni.

Fără energia feminină, aducătoare de creativitate, hrană și gingășie, o societate masculină exclusiv s-ar stinge în câteva săptămâni, în plictiseală și agresivitate.

Ca și copiii ai acestei lumi, avem dependențe clare pentru a ne menține viața.
Este tehnologia un obiect al dependenței?
Putem sau nu putem fără ea?
Sunt toate obiectele și tentațiile lumii, de la alimente tip dulciuri, patiserie și până la alcool, țigări, cafea, băuturi de toate felurile real obiecte ale dependenței?

Putem sau nu putem fără ele?
Sunt jocurile pe computer, ritualurile sociale, bârfele și revistele de scandal, filmele și spectacolele de divertisment real obiecte ale dependenței?
Putem sau nu putem fără ele?

Avem multe obișnuințe și suntem manipulați social să gândim și să acționăm în anumite moduri. Ni se oferă ”scenarii” care considerăm că sunt gândurile noastre. Brusc, mulți oameni încep să-și dorească să se tatueze. La fel de brusc, alți mulți oameni vor să-și facă pierce-uri și să-și introducă metale în corp. Cei mai mulți sunt tineri. Mai ușor de manipulat, pentru că experiența lor de viață nu le oferă un filtru puternic, iar experiența de viață a părinților este refuzată, în momentul lor de negare a dependenței REALE în care se află (cea de părinți).

Brusc, multor bărbați le vine în minte să-și caute iubite și amante. Și tot brusc, multor femei le vine în minte să iasă la vânătoare după alți bărbați.
Brusc, unor tineri le vine în minte că sexul de care aparține nu li se potrivește. Și tot brusc, altor tineri le vine în minte să-și agreseze corpul.

Toți pot să jure că sunt propriile lor gânduri, propriile lor impulsuri, că ceva din interior îi împinge să se comporte în acest fel.
Scala prea largă a întâmplărilor, nivelul global al apariției acestor ”gânduri originale” te face să-ți pui întrebări. Cât de util este să cunoaștem faptul că în anumite perioade ale vieții negăm dependențele, pentru a nu accepta slăbiciunea și vulnerabilitatea acelei perioade?

Astăzi sărbătoresc dependențele de orice fel, reale sau induse, manifeste sau latente, pentru că privind dincolo de ele, descopăr ceva la care, poate, nu ne-am gândit vreodată: dincolo de slăbiciunea dependenței se află puterea posibilei autonomii.

În spatele oricărei dependențe este un dar de putere. Dar pentru a-l obține, este nevoie să facem călătoria lui Harap Alb, prin lumea provocatoare a antrenării propriei puteri.
Dar orice călătorie începe cu începutul. Acceptarea dependenței, observarea sa, prezența alături de ea și proiectarea unei strategii de călătorie prin meandrele sale. Întocmai precum Harap alb, avem nevoie de multe ajutoare. Și trebuie să fim pregătiți să ne pierdem capul, în cursul călătoriei, pentru că ”mintea” așa cum este în prezent are nevoie de resetări importante. Energia feminină este ghidul și educatorul de-a lungul drumului, dar și ”premiul” final al călătoriei.

La mulți ani energiei Sfintei Maria, femininul ocrotitor și hrănitor din umbră, educatorul neobosit al tuturor copiilor lumii.

Să avem o altă zi interesantă, prezentă și mai ales vigilentă. Puneți-vă centurile de siguranță și mai strâns ca până acum. De mâine, începe joaca energiilor astrale și se inițiază schimbări energetice profunde ce vor crea valuri simțibile. Să fim sănătoși și conștienți.

Cu iubire, tuturor 


Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda