#ConstanțaEsteBine Ziua 259 – 16.09.2022. Astăzi sărbătoresc fluturii

Bine v-am regăsit într-o frumoasă zi de toamnă, în care Sufletul meu simte nevoia să celebreze viața, cu părțile sale cele mai semnificative.
Fluturii reprezintă în simbolica generală Sufletul.

I-am mai folosit ca reprezentări metaforice ale călătoriei vieții. Dar astăzi simt în mod special nevoia să celebrez existența lor, pentru că ne aflăm în toamnă, anotimp al tranzițiilor și schimbării.

Un fluture apare dintr-o omidă flămândă și preocupată doar de hrană și supraviețuire.
Omida distruge frunzele arborilor, pentru a-și menține energia și viața.
Când vine momentul potrivit, ea se transformă într-o crisalidă, o formă de structură închisă și ciudată, în care orice mișcare se oprește (de fapt, continuă, dar într-un ritm încet și puțin vizibil).

După ce lupta interioară din crisalidă, unde este întuneric, închis, limitant, sufocant se încheie, apare fluturele, cu aripile întărite și puternice, gata să exploreze cerul și posibilitățile florilor și arborilor.
Întregul proces al apariției fluturilor poartă numele de metamorfoză.
În cursul vieții noastre, energia interioară trece printr-o stare asemănătoare.

Pornim ca entități flămânde și hrănace, care devorăm tot ce găsim (energiile celor din jur, obiecte, hrană, timp etc). Majoritatea copiilor și adolescenților sunt niște omizi insațiabile. Oricât le dai, oricât le pui la dispoziție, nu este niciodată suficient.
Natura animalică instinctuală este maximă în copilărie și adolescență.

Parazităm și devorăm tot ce ne cade la îndemână.
Pe măsură ce viața se desfășoară, relațiile se derulează și destinul nostru se creează, ajungem la un moment în care omida se oprește din natura sa animalică și predatoare, se izolează și se închide într-un cocon (pe care oamenii îl numesc ”depresie”, sau ”noaptea neagră a sufletului”, sau perioadă de ”resetare”) și începe o luptă interioară.

Nu ne mai interesează să prăduim exteriorul, acum începem să ne batem cu noi înșine.
Și o facem fiecare pe măsura puterilor pe care le avem.
Cei care real sunt puternici, au o bătălie interioară pe cinste.

Uneori, chiar pe viață și pe moarte. Se lasă cu lacrimi, cu sudoare și uneori cu sânge.

Viața are mersul ei înainte. La fel ca și pentru fluturi, etapele trebuie parcurse așa cum sunt ele proiectate de Marele Creator.
Când lupta interioară pare că a atins un apogeu și mai rău de atât nu poate fi, ceva se întâmplă.
Într-o bună zi, crisalida (coconul) în care ne ducem lupta se sparge, se deschide.
Și fluturele iese.

Aripile se întind, lupta încetează, plutirea și zborul devin noua experiență disponibilă.
Cu ce se hrănesc fluturii?
Cu nectarul florilor.

Fluturii caută frumosul din lume, polenizează plantele, împrăștie semințele de colo colo și menținând echilibrul energiilor de vibrație înaltă din lume.
Astăzi sărbătoresc fluturii pentru că simbolizează metamorfoza, acea transformare de la animalic la uman și Divin, prin care trecem în interior, de-a lungul vieții.

O putem face într-o perioadă scurtă, sau într-una mai lungă de timp.
Fiecare, după cum alegem și acceptăm ceea ce ne trimite soarta pe drum.
Să avem astăzi o zi colorată, o zi de frumos și de Suflet, o zi în care să trăim energia din momentul evolutiv în care suntem fiecare dintre noi așa cum este ea. Și cunoscând destinația, să continuăm drumul, pas cu pas.

Cu iubire, tuturor


Sursa foto-text: Facebook/Zyanna Orinda