#ConstanțaEsteBine Ziua 330 – 26 noiembrie 2022 Astăzi sărbătoresc puzzle-ul

Am petrecut o zi ca un joc de puzzle, făcută din multe bucăți, pe care m-am străduit să le potrivesc, pentru a realiza un ansamblu coerent, logic și util tuturor celor implicați.
Unele piese s-au dovedit a fi mai mici, altele mai mari, unele au ocupat mai mult timp, altele mai puțin timp.
Într-un din vizitele de astăzi, am întâlnit un tânăr domn de 5 ani, mare amator de puzzle-uri. L-am întrebat dacă i se întâmplă vreodată să găsească o piesă care să fie asemănătoare cu cea potrivită, dar când să o pună la locul dorit, nu este chiar cea dorită. Mi-a răspuns că nu s-a întâmplat asta.

Când am lucrat eu însămi pe puzzle-uri, asta a fost o problemă care m-a bântuit mult timp. Să găsesc piesa asemănătoare, dar nu cea potrivită.
Am realizat că este problema mea și nu problema puzzle-urilor.

Îmi fac o strategie și fac alegeri, dar realizez că unele piese nu sunt ce doream, ci doar ceva asemănător. Îmi este cel mai greu să recunosc ce s-a întâmplat, să găsesc puterea să dau la o parte acea piesă și să reîncep căutarea după cea potrivită.
Mai ales când ”piesele” de puzzle sunt relații, persoane, obiecte importante sau proiecte în care mă implic.

Dacă nu știți despre ce vorbesc, nu vă bateți prea tare capul.
Este doar problema unora dintre noi. Să fiți fericiți că nu vi se întâmplă.

Dacă știți despre ce vorbesc, atunci vă transmit că suntem o mulțime în situația asta. Și merită efortul să schimbăm piesa acceptabilă, dar nu potrivită, cu piesa perfectă, cea care intră ca unsă în locul ei din puzzle.
Astăzi am sărbătorit puzzle-ul ca tipar al evoluției zilei și mi-am propus să consum minim de energie cu judecata rezultatelor acestei zile. M-am străduit doar să-mi fac treaba mea impecabil, să dau ce pot mai bine și să să-mi împlinesc nevoia de a finaliza puzzle-ul zilei. Am reușit abia către seară să-mi fac postarea zilei, dar sunt mulțumită că am reușit.
Zilele tip puzzle apar de-a lungul săptămânilor doar ca o testare a forțelor noastre interioare. Prea ne tot antrenăm zi de zi, să nu le folosim.

Mă bucur să împărtășesc cu voi faptul că și zilele puzzle ajung la final, că lecțiile din cadrul lor sunt ceva mai intense ca în alte zile, dar sunt lecții bune. Că puterea noastră interioară este validată odată cu trecerea prin aceste zile, în mod echilibrat și eficient.
Și că dincolo de o zi de puzzle, noi înșine suntem un puzzle pe care îl rezolvăm pas cu pas, pe măsură ce ne ajustăm la drumul fiecărei zile. Iar viața noastră este puzzle-ul suprem, din care putem să căpătăm, undeva către finalul său, o imagine generală, în ceea ce ne privește.

Jocurile copilăriei și jocurile vieții nu sunt foarte diferite, nu-i așa?
Vă doresc tuturor o seară cât mai liniștită și odihnitoare, indiferent dacă ați trecut printr-o zi de puzzle sau prin una mai
cuminte.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda