#ConstanțaEsteBine Ziua 72– 13.03.2022. Astăzi sărbătoresc frica umană principală

Am făcut deja un mic obicei din a sărbători frica în ziua de 13 a lunii. Este util să amintim periodic de această emoție umană, consumatoare de energie, dar și inducătoare a creșterii. Duminica avem timp să petrecem timp cu noi înșine și să privim mai în profunzime în interior. 

Frica este prima poartă pe care orice adult o are de depășit în procesul de maturizare și creștere. Când rămâi în zona de ignoranță și dependență a copilăriei, frica este un monstru uriaș la orizont, de care te ascunzi după fusta mamei. Chiar dacă mai crești, fusta mamei este înlocuită cu societăți de asigurare sau legi umane, la fel de puternice precum fusta mamei: la prima pală de vânt, rămâi realmente de unul singur. 

Pe măsură ce înțelegi cum funcționează lumea, corpul tău, cum să te raportezi la ceilalți din poziții de centrare, pe măsură ce-ți descoperi aliați și parteneriate stabile, cu care să poți construi capital de încredere energetic, înfrunți monstrul fricii și descoperi că poți trece prin poarta reprezentată de el, dincolo. 

Ce este dincolo de frică?

Vă invit să experimentați. Confruntați-vă cu cea mai mare, cu cea mai paralizantă și cu cea mai strivitoare pentru spirit frică umană: ”ce-o să zică ceilalți despre mine?” Sau ”ce-o să creadă ceilalți despre mine?”

Da, aceasta este PRIMA frică cu care ne confruntăm de foarte mici, de fapt, de intrăm în colectivitate. 

Este o frică indusă de părinți, bunici și adulții din jur: ”Ce zic colegii? Ce-o să zică vecinii? Ce-o să creadă lumea? Ce vor spune ceilalți (dacă faci asta sau ailaltă)?”


Mă contraziceți și spuneți că voi nu aveți această frică?

Vă rog să stați în mijlocul unei străzi aglomerate și să cântați un cântec sau să dansați. 

Cât de ușor vă vine să ”vă dați în spectacol” în fața celorlalți?

Foarte greu?


Felicitări!

Ați descoperit stratul cel mai superficial de frică umană. 

Ați avea curajul să vă scoateți masca de pe față, în mijlocul supermarket-ului sau când stați în sala de așteptare la medic? 
NU? 

Nu veți fi admonestați doar de personalul medical. TOȚI ceilalți din jur se vor năpusti asupra voastră cu o coerciție născută din ”toată lumea face așa....cine nu face așa, trebuie pedepsit”. 


Frica de a fi dați afară, de a fi excluși de ceilalți, dacă nu facem ce vor ei sau ce ne spun ei că TREBUIE să facem este uriașă. Copiii o structurează corporal de la grădiniță (chiar dacă nu vor să rămână acolo, sunt forțați să o facă, chiar dacă plâng și protestează, săptămâni la rând, sau chiar dacă se îmbolnăvesc, sunt duși înapoi iar și iar în acel loc de închisoare numit grădiniță sau școală). Așa suntem dresați. Faci ce ți se spune, te supui, nu comentezi și nu reacționezi. 


Frica ”ce vor crede ceilalți despre mine” este URIAȘĂ. Ne paralizează spiritul, ne împiedică să fim noi înșine, să fim autentici. Ne forțează să avem măști atât de multe de interacțiune cu ceilalți, că uităm cine suntem cu adevărat, în spatele lor. 


Femeile sunt în mod special afectate de ”ce vor crede ceilalți despre mine”. 

Cum știm asta?

Uitați-vă la eforturile lor uriașe de a face vizibile ”măștile” oferite de societate: produse cosmetice, aranjarea părului, eforturi super-umane de a menține siluete filiforme și androgine (corpul feminin are curbe și rotunjimi, nu este un filament pâlpâitor ca la adolescență – iar modelele de modă sunt adolescente care prezintă haine pentru adulți – o manipulare subtilă din partea industriei). 

Femeile uită de foarte devreme cine sunt ele. Autenticitatea este doar o poveste. Aproape fiecare fată tânără sub 30 de ani pe care am întâlnit-o în ultima perioadă este doar o copie clonă a unui model comercial de femeie: profesionistă, familistă, mamă, soție, perfecționistă, robot muncitor și dăruitoare pentru toți din jur. Doar epuizarea și boala le oprește din nebunia modelării după matrița socială și le face să-și pună întrebări (dacă au această predispoziție). 

Astăzi sărbătoresc frica ”ce-o să creadă ceilalți, ce va spune lumea?” pentru a o conștientiza și a o aduce la suprafață. Să o privim în ochi și să o observăm în acțiune în viața noastră. Să realizăm cum ne transformă gesturile, cuvintele, relațiile și câtă energie ne consumă. 

Orice conștientizare este un pas spre vindecare. 

Dacă văd ceva, știu ce am de echilibrat. 

Vă doresc o zi a fricii cât mai interesantă, revelatoare și împuternicitoare. 

Când știi cine ești, te întărești. Slăbiciunile și puterile necesită cunoscute detaliat. 

Să ne fie bine tuturor, 

Cu iubire,



Sursa foto-text: Facebook/Zyanna Orinda