#ConstanțaEsteBine Ziua 84 – 25.03.2022 Astăzi sărbătoresc copilul interior

Ați observat că în fiecare dintre noi există o energie care se comportă exact ca un copil? Acea energie ne împinge spre căutarea plăcerilor și evitarea durerilor. Din acea energie vin atacurile de panică și crizele de isterie. Plânsul de neputință și de ciudă, dar și cel de jeluire a pierderilor.

Copilul interior dorește siguranță, re-asigurare că nu va fi abandonat sau părăsit la nevoie, protecție și siguranță în fața agresiunilor lumii, dar și să glumească și să se joace cu toate jucăriile disponibile.

Copilul interior este foarte vizibil în relațiile serioase pe care le avem. În relațiile bărbat femeie, sau părinte copil. Sau în relațiile de serviciu ori de colaborare în afaceri.

Putem să vedem mai bine copilul interior al celuilalt, cu care suntem în relație, iar el/ea poate să ne vadă mai bine propriul copil interior.
Pentru că mereu iese la suprafață când lăsăm garda jos, când ne deschidem și când devenim accesibili pentru celălalt (sau ceilalți).

Copilul interior este expus sau ascuns, funcție de disponibilitatea și accesibilitatea pe care o afișăm.
Starea lui depinde de multe ori de cei cărora le încredințăm responsabilitatea pentru acest copil interior. ”Aștept că tu să mă faci fericită/fericit” spunem celor dragi sau iubiți. Le punem în cârcă sarcina de a mulțumi și avea grijă de propriul nostru copil interior.
”Dacă tu faci așa, eu sunt bine”.

Cei apropiați nouă devin un fel de părinți nemulțumiți pentru această sarcină ce li se trasează și în necunoașterea și ne-dorința lor ne rănesc cu comportamentul de îndepărtare sau respingere. Cine acceptă cu plăcere să devină părintele unui copil năzuros, care are o mulțime de condiții pentru a fi bine, și în ciuda împlinirii lor, tot nu este bine?

Femeile se trezesc frecvent în această situație.
Caută la bărbații cu care se află în relație înțelegere, mângâiere, consolare, admirație și mai ales, ascultare. Cu alte cuvinte, le deleagă sarcina să aibă grijă de propriul lor copil interior.
”Vreau să mă simt înțeleasă. Vreau să mă simt în siguranță. Vreau să-mi dai atenție atunci când eu am nevoie de atenție, NU când ești tu dispus să mi-o dai”.

Astăzi sărbătoresc copilul interior pentru a vă reaminti cât este de importantă această parte din noi înșine. Jucăușenia și inocența copilului interior ne permite să ne raportăm la lumea din jur cu bucurie și interes, chiar dacă am trecut în viață prin multe experiențe neplăcute. Vulnerabilitatea și neputința copilului interior ne face să ne pierdem în emoții și să ne agățăm de cei din jur, în momentele dificile. Dar ne mai trimite și câteodată în căutări de sine, din care ieșim mai împuterniciți și întăriți. Precum Joseph Pilates, din povestea noastră de ieri.

Când ați discutat ultima oară cu copilul interior?
Să nu-mi spuneți că nici măcar nu știați de această parte din voi înșivă. Doar o exprimați în fiecare zi, în boacănele și prostiile pe care le faceți. Dar și în drăgălășenia pe care o manifestați.

Dacă abia ați aflat de acest lucru, faceți un gest de bunăvoință astăzi și scrieți o scrisoare către copilul interior. Spuneți-i că adultul care ați devenit va avea grijă de el tot timpul, că nu este nevoie ca o altă persoană să-i aducă siguranță, stare de bine sau să-i procure plăcere.
Scrieți-i că vă veți ocupa de hrănirea lui reală, cu ce are nevoie să fie bine, și nu de amorțirea cu dulciuri, cu filme și cu bârfe.
Scrieți-i că învățați să reduceți disponibilitatea pe care o afișați cu nonșalanță și exersați puterea ”nu-”ului”, atunci când simțiți că nu mai aveți energie.

Și că în loc să plângeți prin baie că ”nu mai pot”, învățați să râdeți de propriile prostii, când pierdeți inutil energie cu decizii dezavantajoase. Ca adult, aveți două opțiuni în fața grozăviei lumii: să plângeți sau să râdeți. Copilul întotdeauna plânge. Adultul mai are o opțiune.
Scrieți-i copilului interior o scrisoare prin care să-i promiteți iar și iar că veți avea grijă de el, că vă asumați responsabilitatea de părinte al propriului copil interior și că nu-i mai permiteți niciunei persoane din exterior, indiferent cât de apropiată este, să-l rănească sau să-l facă să se simtă vulnerabil.

Adultul care ați devenit știe să folosească limbajul inteligent și non—violent al comunicării avantajoase și va apăra mereu copilul interior.
Și dacă nu este de ajuns o scrisoare, puteți să faceți mai multe. Până când veți simți că propriul vostru copil interior se va simți în siguranță, ascultat și înțeles.
Astăzi sărbătorim o energie frumoasă din noi, în prag de primăvară și în apropiere de schimbările mari pe care căldura și soarele le va aduce în natură.

Să avem o zi cât mai echilibrată, cu copilul interior liniștit, curios și jucăuș, mulțumit și echilibrat.
Vine căldura! Vine primăvara! Să ne amintim de florile de cireș, simbol al copilului interior!
Cu iubire, tuturor

Articol preluat de pe Facebook/Zyanna Orinda