Casa Bănescu sau cum se distruge memoria unui primar iubitor de oraş

În data de 5 ianuarie 2016, scriam în cotidianul ZIUA de Constanţa  despre un primar adevărat, cu simţ civic şi interes pentru oraş, Ion Bănescu. Casa care îi poartă numele trebuia să rămână un reper însemnat din memoria oraşului, un simbol al respectului urmaşilor săi, primari cu simţ civic şi interes pentru oraş. Reproducem textul, subliniind încă o dată, în final, revolta autorului faţă de autorităţile învestite să păstreze nealterat patrimoniul oraşului.
 
Evident că la semnalul nostru nu a reacţionat nimeni. Avizarea construcţiilor noi fără respectarea stilului arhitectural al zonei şi vecinătăţile sfidează legile, normele, simţul estetic. Constanţa „geme“ de asemenea hidoşenii moderne răsărite ca după ploaie în spaţiile oferite generos unor îmbogăţiţi ai zilei. În condiţiile în care orice modificare, orice construcţie de la un coteţ la un uriaş bloc trebuie să poarte avizul calificat al autorităţii administraţiei publice locale.

Povestea Casei Bănescu 

La 14 ianuarie 1910, doar la o lună de la moartea edilului, Primăria donează soţiei primarului Ion Bănescu loturile A1 şi 2 din careul B.a. pentru a construi o casă. Arhitectul comunei, Nicolae Loghiu, aprobă un plan de locuinţă pe strada Carol, prăvălii şi o hrubă, aşezate pe colţ, la intersecţia cu strada Decebal. Soţia sa, Elena Bănescu, născută Handoca, o distinsă institutoare, la Şcoala primară de fete nr. 2 din Constanţa, a murit în luna mai 1911, în vârstă de 38 de ani. A lăsat orfani patru minori, doi băieţi şi două fete, pe care i-a crescut cu dragoste sora Elenei, Lucia Lăpuşneanu. Bunurile lăsate de soţii Bănescu au fost trecute pe numele acesteia până la majoratul copiilor. Casa a fost construită greu, cu sprijin de la primărie, pentru copiii primarului Bănescu.

În timpul Primului Război Mondial, fugind din calea inamicului care a ocupat Dobrogea, familia se refugiază în Moldova. La întoarcerea din pribegie, găsesc locuinţa pustiită, iar miile de volume de cărţi, manuscrise, numeroase documente de mare valoare istorică, dispărute.
Casa este refăcută cu greu, redusă ca dimensiuni, şi este trecută pe numele lui Gheorghe Bănescu, unul dintre fiii primarului.
 
Vine însă un alt război distrugător şi, la sfârşitul lui, sovietizarea forţată. Printre casele rechiziţionate de sovietici se numără şi aceasta. În 1947, cenaclul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor îşi ţinea şedinţele aici, iar din 1949 aici este mutată Biblioteca Centrală Regională. În 1952, clădirea este renovată. Se sugerează ca imobilul să fie expropriat pentru utilitate publică. Se fac, probabil, presiuni asupra proprietarului, încât acesta să renunţe de bună voie.

În arhivele constănţene se află actul de donaţie din 1962 prin care „declarăm (n.r. Bănescu Gheorghe şi Bănescu Maria Elena) că donăm Sfatului Popular al regiunii Dobrogea, cu sediul în oraşul Constanţa, proprietatea noastră - situată în oraşul Constanţa, pe bulevardul Tomis nr. 110, compus din teren în suprafaţă de 499 (patrusutenouăzecişinouă) mp, formând lotul 4 din careul «Ba» şi una casă cu parter şi mansardă. Am dobândit acest imobil prin moştenire de la mătuşa noastră Lăpuşneanu Lucia, decedată în anul 1947, ai cărei unici moştenitori suntem, după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 16/1957 eliberat de Notariatul de Stat Constanţa, iar autoarea noastră, la rândul ei a stăpânit imobilul în baza jurnalului nr. 14.401/1937 al fostului Tribunal Judeţean Constanţa“.
 
Clădirea devine proprietatea, ICRAL care o foloseşte ca sedii pentru diverse organizaţii, instituţii, întreprinderi: Casa Pionierilor, UCEFS, centru de jocuri mecanice, Cooperativa Victoria. La 19 octombrie 1990, prefectul Adrian Rădulescu, apreciindu-i valoarea patrimonială, atribuia Casa Bănescu Şcolii Populare de Arte.

În 2006, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Constanţa comunică intenţia de a clasa ca monument istoric Clădirea Şcolii Populare de Artă - Constanţa, bulevardul Tomis nr. 110, în vederea protejării sale legale şi conservării în timp a valorii arhitecturale şi memoriale a imobilului. Clădirea era deja inclusă în situl urban clasat, cod CT-II-s-B-02842, conform Listei Monumentelor Istorice - LMI-2004. Responsabilitatea acestei solicitări a revenit arhitectei Laura Smaranda Tudosie.


Astfel, în baza Ordinului nr. 2572/2014, al Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial Partea l, Casa Ion Bănescu din municipiul Constanţa, bd. Tomis nr. 110, judeţul Constanţa, a fost inclusă în Lista monumentelor istorice şi clasată la categoria Monument, grupa valorică B, cu codul în Lista monumentelor istorice CT-II-m-B-21100. În vigoare de la 9 octombrie 2014. Excelent îngrijită, astăzi aici se află sediul Centrului Cultural Judeţean „Teodor Burada“, o instituţie reprezentativă pentru Constanţa.

Şi nu mă abţin să nu întreb ce mână strâmbă a putut să semneze autorizaţia pentru ca un imobil hidos, ca un căpcăun care se lăţeşte în mijlocul străzii, să sufoce minunata clădire Ion Bănescu, înscrisă în Lista monumentelor istorice, beneficiind, deci, de un regim special de protecţie şi vecinătăţi.