RO Vaccinare Condiții de administrare pentru doza 3 (suplimentară) și doza de rapel (booster)

• Clarificări privind vaccinarea populației cu doza 3 (suplimentară) și doza de rapel (booster)

În cazul persoanelor sever imunocompromise, cu vârsta peste 12 ani, se poate administra o doză suplimentară (doza 3) ca parte a schemei de vaccinare primară, după un interval de minim 28 de zile și până la 4 luni de la doza 2.

Doza suplimentară (doza 3) se administrează doar în baza recomandării medicului curant, specialist sau medicului de familie care are în monitorizare pacientul.

Pentru vaccinul Comirnaty (Pfizer BioNTech) - Schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 21 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Pentru vaccinul Spikevax (Moderna) - schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 28 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Programarea la vaccinare

Persoanele sever imunocompromise, eligibile pentru o schemă de vaccinare primară cu 3 doze, care se adresează pentru prima oară la vaccinare, se pot prezenta la centrul de vaccinare, fie direct, fie cu programare prealabilă în platforma națională de programare a vaccinării.

Persoanele sever imunocompromise, eligibile pentru o schemă de vaccinare primară cu 3 doze, care se află în curs de efectuare a schemei de vaccinare la data aprobării prezentei instrucțiuni, își vor completa schema cu cele trei doze, în baza recomandării de la medicul curant sau medicul de familie.

Recomandarea medicală de administrare a unei scheme de vaccinare primară cu 3 doze va fi reținută de medicul vaccinator, în copie, la fișa de triaj medical a persoanei care se prezintă la vaccinare.


Categorii de persoane considerate sever imunocompromise:

• Pacienți oncologici (tumori maligne solide și hematologice) în tratament activ (chimioterapie, radioterapie, terapie moleculară/biologică și alți agenți biologici care sunt clasificați ca imunosupresori sau imunomodulatori);
• Pacienți oncologici în stadii avansate de boală, cu sau fără tratament activ anterior (radioterapie, chimioterapie, terapie moleculara, terapie imunosupresoare);
• Pacienți post-transplant de organe solide cu sau fără tratament imunosupresor;
• Pacient cu transplant de celule stem hematopoetice cu sau fără tratament imunosupresor;
• Pacienți cu imunodeficiențe severe cauzate de imunodeficiențe p rimare, congenitale (ex: sindromul DiGeorge, Sindrom Wiskott-Aldrich, etc) și dobândite, respectiv:
• Pacienți cu infecție HIV în orice stadiu, fără tratament sau în stadiu de SIDA (CD4<200 mmc), cu sau fără tratament antiretroviral;
• Imunodeficiența secundară cauzată de administrarea unui tratament imunosupresor:
• Radioterapie;
• Chimioterapie: agenții chimioterapici pentru cancer sunt clasificații ca imunosupresori severi;
• Terapii biologice (moleculare, celulare): anticorpi monoclonali, anticorpi bispecifici, CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T), blocanți TNF, etc;
• Tratament cu cortizon și cu produse derivate administrate sistemic: tratament activ cu doze mari (> 20 mg prednison sau echivalentul pe zi când se administrează mai mult de 2 săptămâni);
• Alte terapii cu efecte imunosupresoare (ex: remisive sintetice convenționale, remisive sintetice țintite);