117 ani de la nașterea lui Lizette Manissalian-Georgescu. Născută la Constanța, în lumea muzicii a fost poreclită Madame Mozart

• S-a născut la Constanța, într-o familie cu rădăcini armene
• Lizette Manissalian-Georgescu a urmat studiile primare și secundare la Constanța, iar apoi a plecat în străinătate, înscriindu-se la un institut din Dresda
• În 1934 și-a finalizat studiile în Germania, întorcându-se apoi în țară și angajându-se la Opera Română, acolo unde și-a petrecut următorii 25 de ani

„Lizette Georgescu-Manissalian s-a născut în Constanta, la 6 aprilie 1906. Pe linie maternă era în relație de rudenie cu prestigioasele familii armenești Missir și Goilav stabilite în Moldova de mai multe sute de ani.
După terminarea cursurilor primare și secundare la Constanța, Lizette Georgescu-Manissalian, ascultă îndemnul tatălui ei și se înscrie la un Institut din Dresda, «unde se învață de toate, mai puțin fizica și chimia». Interesată mai mult de muzică, îndrumată de Florica Muzicescu și Alfred Alessandrescu, L.G. urmează secția de muzică a Institutului german, cu ore de teatru și operă. Studiază pianul cu celebrul profesor Rudolf Feiler. Aici, la Dresda, îl va cunoaște pe inginerul și publicistul Radu Georgescu (nepot al Flori căi Muzicescu), cu care se va căsători în 1924. După terminare Institutului, Lizette Georgescu-Manissalian revine în tară și se angajează la solicitarea lui Ionel Perlea, ca maestru de studii muzicale la Opera Română (1934), unde va sluji timp de 25 de ani. A pregătit cu minuțiozitate 45 de opere și foarte multe concerte de cameră. A fost, totodată, interpretă ideală de lieduri, luând lecții de canto cu Stroescu, Maria Snejina, Zolencki.
Grație prietenei sale din copilărie, Madeleine Lipatti, soția celebrului pianist, Lizette Georgescu a concertat cu succes în mai multe orașe din Elveția. Aici a intrat în contact cu marile personalități muzicale ale vremii: Nadia Boulanger, Frank Martin, Igor Markevici, Roger Aubert, Yehudi Menuhin ș.a. 
 

În anul 1959, în plină epocă totalitaristă, Lizette Georgescu-Manissalian, având în «dosarul de cadre» mențiunea: «provine din marea burghezie», a fost înlăturată de la Opera Română și marginalizată. A urmat o perioadă extrem de grea din punct de vedere moral și financiar. În timpul primelor ediții ale Festivalului Enescu, ținându-se seama de profesionalismul ei, a fost solicitată să-și dea sprijinul în calitatea ei de pianistă. Astfel a reintrat în viața muzicală.
Au urmat o serie de imprimări radio. I s-au editat cinci discuri de autor, precum și două volume de proză, consemnate cu căldură de presa literară. Pentru întreaga activitate artistică, i s-a acordat Lizettei Georgescu-Manissalian, de către Fundația «Mihail Jora», premiul anual al instituției. În tot acest timp, Lizette Georgescu-Manissalian, neuitând obârșia din care se trage, participă cu regularitate la viața obștească a comunității armene din București, menținând astfel treaz spiritul nobil al tatălui să, Armenac Manissalian.
S-a stins din viață, după o lungă și grea suferință, la vârsta de 92 de ani, în ziua de 25 august 1998”.