28 de ani de la moartea ziaristului și omului politic George Beza. Povestea celui care a militat împotriva regimurilor totalitare

 
George Beza s-a născut la data de 1 iulie 1907 la Ghimpați, județul Vlașca, într-o familie de intelectuali din Avdela, din munții Pindului. Tatăl său era secretarul Filialei Constanța a Societății de Cultură macedo-română.
 
George Beza a făcut studiile primare și Liceul „Mircea cel Bătrân” la Constanța, iar apoi a fost admis la Facultatea de Litere din cadrul Universității București.
 
În anul 1929 debuta ca ziarist la publicația conservatoare „Epoca”.
 
Cu patru ani înainte, devenea membru în Asociația „Junimea macedo-română”.
 
În lumea politică a intrat la 21 de ani, vârstă la care a devenit lider de partid. Ulterior, a aderat la Partidul Național Țărănesc, prezidat de Ion Mihalache. Între anii 1925-1933, a sprijinit cauza conaționalilor din Peninsula Balcanică și transportul acestora în România.
 
În perioada 1936-1938, George Beza a fost patronul Tipografiei „Alfa” din București, unde a realizat imprimarea diferitelor materiale propagandistice, cu caracter antifascist și anticomunist. De asemenea, a organizat și mișcări ale democraților împotriva comandourilor naziste, pentru acest motiv fiind trecut pe lista celor condamnați la moarte, alături de Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu și Nicolae Iorga. Pentru a scăpa de urmărire, pleacă în Istanbul, sub protecția Ambasadei Marii Britanii, în anul 1940. Peste cinci ani revenea în țară.
 
Deși a primit un document care certifica faptul că „în perioada 1941-1944 a servit cu credință și loialitate Cauza Aliată și a contribuit astfel la eliberarea Europei”, George Beza a fost arestat în anul 1951. Timp de cinci ani a trecut prin închisorile politice Malmaison, Mărgineni, Gherla și Ocneele Mari.
 

După eliberare, în anul 1968 a făcut cerere de emigrare în Franța, fiind ajutat în acest demers de generalul Charles de Gaulle și președintele Nixon.
 
S-a stabilit la Paris, unde a militat pentru consolidarea legăturilor dintre România și Franța, editând la revista „Annales Franco-Roumaines” sau activând în asociații de foști combatanți aliați și scriitori francezi, precum: „Royal British Legion”, „Association Franco-Britanique”, „Union Mondiale des intellectuels Hellen en France”.
 
În perioada 1939-1945, Beza era decorat cu medaliile: Crucea de Război, Crucea de Combatant, precum și alte distincții ale asociațiilor de combatanți franco-britanică, belgiană, franceză, greacă, poloneză.
 
A publicat în anul 1977, la Paris, volumul „Mission de guerre au service de la cause alliee. La Roumanie dans la tourmente de la second guerre mondiale”. Cartea a fost tradusă în anul 1994 de Paula Romanescu și a a apărut la Editura „Niculescu” din București.
 
George Beza a decedat în ziua de 2 februarie 1995, la Paris.

 
Sursa text: „Dicționar de personalități dobrogene” volumul 4, de Corina-Mihaela Apostoleanu, Constanța Călinescu, Vanghele Culicea, Ion Faiter, Adriana Gheorghiu, Mariana păvăloiu, Anaid Tavitian și Eugenia Timofticiuc
 
Citește și:
Cartea zilei „Armânii în România secolului XX. Istoric, fapte, însemnări, documente“, George Beza