80 de ani de când Pericle Papahagi a trecut la cele veșnice. Viața filologului care și-a dedicat munca în slujba neamului aromân

 
Născut în Avdella, Grecia, la data de 20 octombrie 1872, Pericle Papahagi a fost un lingvist, filolog și folclorist aromân.
 
A fost înclinat spre a descoperi folclorul și a cerceta în detaliu comunitatea din care făcea parte. A fost editorul celor mai vechi texte aromânești.
 
După ce a urmat studiile pre-universitare la Avdella și Bitolia, Papahagi a venit în București, fiind admis la Facultatea de Litere. 
 
În anul 1905 a făcut studii de specializare la Leipzig, cu filologul Gustav Weigand, luându-și doctoratul în litere, în anul 1908.
 
Între 1895 și 1898 este profesor la liceul român din Bitolia, fiind și director al instituției timp de un an și opt luni. Ulterior, a predat și la școli din Salonic, Giurgiu și Silistra, la ultima obținând titularizarea și postul de director.
 
În anul 1916, Pericle Papahagi a devenit membru corespondent al Academiei Române.
 
Activitatea sa filologică a început în anul 1892, când a publicat în „Revista nouă” a lui B.P. Hașdeu „Cântece de leagăn la macedoromâni”. A editat revista „Dunărea” (1923) și a colaborat cu mai multe publicații precum: „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Frățil`ia”, „Grai bun”, „Grai și suflet”, „Peninsula Balcanică”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, etc. El a conlucrat și cu reviste din țări ca Germania sau Franța și de asemenea, pentru „Revistă armânească” (una dintre cele mai semnificative publicații ale aromânilor, unde publica studii). Unele dintre scrierile sale au fost semnate cu pseudonimele P.N. Papahagi – Varduna și P.P. Varduna.
 

Pericle Papahagi a fost, totodată, autorul unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân, prin operele „Din literatura poporană a aromânilor” (1900) și „Basme aromâne” (1905).
 
Prima carte cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, etc. Textul este redactat atât în limba aromână, cât și în dacoromână.
 
Despre cartea „Din literatura poporană a aromânilor”, istoricul Grigore Tocilescu spunea:
 

 
A doua creație editorială, „Basme aromâne”, a surprins duhul aromânilor, atât în substanța sa spirituală, cât și în originalitatea graiului.
 
Pericle Papahagi a fost preocupat de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. Și-a dedicat timp studiind toponimele balcanice și relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialitate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni.

 
Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân, alături de alți cercetători ai filologiei romanice, români și străini, deopotrivă. Îi amintim aici pe: St. Mihăileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache Papahagi, Theodor Burada, Nicolae Saramandu, Chirața Iorgoveanu, etc.
 
În rândurile următoare, redăm câteva din textele publicate de Papahagi:

 
În perioada interbelică, Pericle Papahagi a format o importantă colecție de monezi din Zona Durostorului, moment în care Silistra unde locuia aparținea României si unde exista o zonă arheologică bogată. Dânsul a dat mare parte din această colecție Muzeului Arheologic din Constanța.
 
Pericle Papahagi a decedat la vârsta de 70 de ani, în orașul bulgar Silistra, pe 20 ianuarie 1943. În onoarea amintirii sale, un muzeu din Silistra îi poartă numele.
 
Citește și:
Pericle Papahagi - culegător de folclor și promotor al culturii aromâne