Actor al Teatrului de Stat Constanța La mulți ani, Mihai Sorin Vasilescu!

Astăzi, Mihai Sorin Vasilescu serbează cea de a 69-a aniversare.
 
Născut la București, el și-a petrecut peste 40 de ani de viață în culisele și pe scena teatrului.
 
Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.
 
Debutul ca actor a fost consemnat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, unde a jucat între anii 1980 – 1983.
 
După acești trei ani, Mihai Sorin Vasilescu ajungea la Constanța și devenea angajat la Teatrul „Fantasio”, fiind prezent pe această scenă din 1983 până în 2004. De asemenea, timp de 11 ani a fost director general al acestei instituții.
 
În anul 2004 a fost cooptat în colectivul Teatrului de Stat Constanța, unde activează și în prezent, în calitate de colaborator. Aici a apărut în piese ca: „Tartuffe”, „Uciderea lui Gonzago”, „Eutopia”, „Șobolanul rege” sau „Billy șchiopul”, „Titanic vals”, „Nuntă la Fantasio”, „Livada de vișini”, „Tache, Ianke și Cadâr”, „Scaiul” etc.
 
El a interpretat și roluri în filme precum: „A doua cădere a Constantinopolului”, „Milionar de weekend”, „Tinerețe fără bătrânețe” sau „Dacă bobul nu moare”.

 
Mihai Sorin Vasilescu a mai fost director şi realizator al Festivalului Naţional al Teatrelor de Revistă din Constanţa, conferenţiar şi prodecan la Universitatea „Hyperion”, regiunea Dobrogea (Secţia Musical).
 
Pentru talentul pus în slujba actoriei, Mihai Sorin Vasilescu a primit numeroase premii, printre acestea numărându-se Premiul Matei Millo pentru cel mai bun actor la Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă, ediţiile 1992, 1994, 1995, Premiul Asociaţiilor Umoriştilor Români pentru rolul Falstaff (1996).
 
El a fost evocat de regretatul Jean Badea în monografia „Fantasio 40”.
 

„E posibil ca ursitoarele să-i fi hărăzit, la ceas de taină, un destin artistic la care nu se gândea nici copilul, nici părinții lui. Tatăl, un jurist pasionat de profesia sa, şi l-ar fi dorit discipol, dar adolescentul nu simţea nici un fel de atracţie faţă de disciplinele de examen la Drept (Socialismul ştiinţific şi Economia politică).
 
Aşa se face că, fără antecedente artistice (dacă facem abstracţie de spectacolul de prezentare a modei pentru copii de la Circul de Stat, unde Mihai Sorin dovedise o... suspectă dezinvoltură), fără o pregătire asiduă, cu profesori specializaţi în «admitere I.A.T.C.», dar la îndemnul dascălului de română din liceu, s-a înfăţişat comisiei «di granda» (Olga Tudorache, Marin Moraru, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Sanda Manu) şi a reuşit «din prima».

 
Când vorbeşte de anii facultăţii, Mihai Sorin Vasilescu retrăieşte cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale, luminată de profesori dăruiţi cu har pedagogic (Beate Fredanov, Ion Caramitru, Nicolae Pomoje, Zoe Anghel Stanca, Cătălin Naum, Sanda Manu), presărată cu evenimente emoţionante, cum a fost spectacolul «A treia ţeapă» de M. Sorescu, montat de I. Caramitru în sala frescelor de la Arhitectură, în care interpreta trei roluri - Pictorul, Orbul şi Mahomed - trei «registre» diferite şi tot atâtea posibilităţi de creaţie actoricească.
 
Rolul Orbului i-a oferit şansa unică de a juca pe prima scenă a ţării, înlocuindu-l temporar pe Radu Gheorghe, în spectacolul regizat de Sanda Manu. Să joci alături de titani ca Amza Pellea, George Motoi, Gheorghe Visu (care l-au încurajat frăţeşte în câteva ore de repetiţie) şi de marele ansamblu al Naţionalului, era un vis atât de frumos... că n-ar fi vrut ca să se mai destrame...
 
Alte prezenţe, ca student, în spectacolele teatrelor Bulandra şi Mic au fost noi trepte ale devenirii sale artistice, încheiată (ca etapă şcolară) cu examenul de absolvire: Pampon din D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, în regia Sandei Manu.”