Actriţa Ileana Ploscaru împlineşte astăzi 86 de ani „Trebuie să te gândeşti din tinereţe cum să-ţi trăieşti bătrâneţea“

Azi e sărbătoare în cultura constănţeană: actriţa Ileana Ploscaru împlineşte 86 de ani! Dintre aceştia, 66 i-a dedicat artei dramatice, zece ani la Cluj-Napoca şi restul la Constanţa. Viaţa sa pare deprinsă dintr-un roman.
 
A fost colegă cu Johnny Răducanu la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca, a fost admirată de Florin Piersic, pe vremea când acesta era doar un licean, a străbătut ţara în lung şi în lat pe motocicletă şi chiar a condus o motocicletă cu ataş... De curând, pe 21 ianuarie, a bifat un nou succes pe scena Teatrului de Stat Constanţa, premiera spectacolului „Bătrâna şi hoţul“, de Viorel Savin, unde l-a avut partener de scenă pe Dan Cojocaru, care îşi sărbătoreşte şi el ziua de naştere în cea de-a 31-a zi a lunii Gerar. Care este secretul longevităţii şi vitalităţii Ilenei Ploscaru?! Îl puteţi afla citind interviul de mai jos.

Aţi intrat la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca la 15 ani, cu dispensă de vârstă. Cum a fost posibil acest lucru?

La Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, cum se numea pe vremea aceea, se primeau, cu dispensă, elevi de liceu, cu obligaţia să-şi termine liceul până termină. Înscrierea se făcea la 16 ani, iar eu îi împlineam în ianuarie. Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică funcţiona în două clădiri, situate vizavi. La noi, în clasă, venea mereu Johnny Răducanu. El făcea Conservatorul şi venea la noi pentru că nu avea voie să cânte la pian muzică modernă. Venea la noi şi ne cânta jazz, iar dincolo făcea muzică clasică, la contrabas.

La Teatrul de la Cluj, printre spectatorii şi admiratorii dvs. s-a aflat şi Florin Piersic. 

Da, era puşti pe atunci. Era elev de liceu.

După Cluj, aţi ales Constanţa.

Da, m-am căsătorit aici.

Dar v-a plăcut şi marea. 

Bineînţeles. Nu întâmplător mi-am găsit bărbat aici (râde).
 
De atunci, din 1961, până acum, aţi rămas aici, la Constanţa, şi continuaţi să jucaţi în spectacole. Care este secretul longevităţii dvs.?
 
Eu am zis tot timpul: pregăteşte-ţi bătrâneţea. Cum? Să te mişti foarte mult, să citeşti foarte mult şi să zici „peste cinci ani, peste zece ani, eu voi face cutare lucru“. Trebuie să-ţi faci planuri. De exemplu, eu am călătorit foarte mult. Am văzut aproape toată Europa.

De citit, citiţi şi acum. Ce?

Citesc mult în franţuzeşte. Am un e-book la îndemână. Când îmi scapă câte un cuvânt, am la îndemână Larousse-ul. 

Cum reuşiţi să rămâneţi optimistă într-o lume „nebună“?

Mi-am rupt mâna. Şi ce? E bună şi mâna stângă. Să lucreze ea şi pentru cealaltă. Tot timpul eu am spus: „Va fi bine“. Nu am fost niciodată pesimistă. Eu nu mă gândesc că sunt bătrână. Sau, bine, sunt bătrână - că de la 50 de ani încolo eşti tot bătrân - dar nu sunt babă. Unii să „băbesc“ de la 50 de ani şi nu mai ai ce le face. Important e să trăieşti şi ziua, dar să ai şi perspective. Nu se poate să trăieşti doar clipa. Tot timpul e ceva de văzut, ceva de făcut, ceva de citit. Acesta este optimismul. Trebuie să te gândeşti din tinereţe cum să-ţi trăieşti bătrâneţea. Mulţi oameni, în clipa în care se pensionează şi întrerup activitatea, au o cădere, devin depresivi. De aceea, trebuie să te gândeşti ce vei face apoi. Întreruperea activităţii e ca un sfârşit de viaţă. Nu e adevărat. Eu, după ce m-am pensionat, am început să călătoresc ca o nebună. Văzusem ţara din timp. Soţul meu era un umblăreţ. Aveam motocicletă şi am străbătut ţara în lung şi în lat. Dar sunt locuri pe care nu le-am văzut.
 
Sursa foto: Teatrul de Stat Constanţa