Alexandru Ciucurencu, coloristul neintrecut al Dobrogei

Temperament solar, in lucrarile sale, artistul s-a lasat captivat de armoniile dintre culori, logica fiecarui tablou decurgand din raporturile intre tonurile calde si reci, intre suprafetele luminate si intunecate

Dupa ce plastica romaneasca cunoscuse numele lui Aman, Grigorescu, Luchian, Petrascu sau Tonitza, la cativa ani distanta, a cunoscut si numele lui Alexandru Ciucurencu. Pictorul s-a nascut in comuna Ciucurova, din judetul Tulcea, la 27 septembrie 1903. Existenta grea a tanarului lipsit de mijloace materiale a inceput din copilarie, pe care a petrecut-o intr-o caramidarie si apoi, ca ucenic la un zugrav iconar, Mihail Paraschiv. Banii agonisiti l-au ajutat sa poata trai in Capitala, unde a plecat de la 18 ani, pentru a urma cursurile Scolii de Belle Arte. Aici i-a avut ca profesori pe G. D. Mirea, Ressu, Storck si Artachino. Pentru a se putea intretine, a trebuit sa gaseasca surse de finantare, motiv pentru care, neparasind domeniul artistic, pictorul facea figuratie la Teatrul National si la Opera. Lucrarea cu care isi va sustine examenul de absolvire de la Scoala de Belle Arte, compozitia "La gara" a fost premiata. Dupa ce a studiat un timp cu grupul de artisti ce formau "Scoala de la Baia Mare", s-a indreptat spre Paris, unde a studiat la Academia Julian, in atelierul lui Andre Lhote. In 1932, dupa reducerea bursei pe care o primea, Alexandru Ciucurencu a fost nevoit sa se inapoieze in tara, unde a lucrat intens, expunand la Salonul Oficial din 1933. Anul urmator, pictorul a reusit sa deschida prima expozitie personala, careia i-au urmat apoi si altele, intre 1935 - 1939. Activitatea de pictor a fost dublata, din 1948, si de cea didactica, devenind profesor si apoi rector la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu.

Inspirat de lumina Dobrogei

In lucrarile sale, Ciucurencu a abordat diferite teme, concentrandu-si atentia, in general, asupra scenelor de gen cu persoane surprinse in ipostaze statice. "Personajele feminine redate de el se caracterizeaza prin atitudine si prin culoare si nu prin senzualitate sau erotism", a explicat muzeograful Alexandra Radu, din cadrul Muzeului de Arta Constanta. Naturile statice au fost o alta tema predilecta a artistului. In tablourile sale, obiectul este stilizat, iar lumina si umbra sunt transant asezate, volumetria disparand adesea. Sunt frecvente naturile statice cu flori, realizate in tuse de culoare plata, decorativa, la care s-au adaugat ulterior contururi negre. Un alt gen pe care l-a abordat Ciucurencu este peisajul cu specific dobrogean, in care abordeaza diferite game cromatice sau dominante, fie reci sau calde. Alexandru Ciucurencu, unul dintre cei mai mari coloristi, a indraznit sa foloseasca culori tari, cum ar fi carminul sau galbenul aprins. Pictorul dobrogean a incercat sa faca din lucrarile sale un mod de comunicare directa intre sensibilitatea autorului si realitate. Temperament solar, colorist neintrecut, in lucrarile sale, artistul s-a lasat captivat de armoniile dintre culori, logica fiecarui tablou decurgand din raporturile intre tonurile calde si reci, intre suprafetele luminate si intunecate. Materialul vizibil este prelucrat de catre pictor, care elimina tot ceea ce poarta semnificatii marunte si retine elementele esentiale. Reprezentativa este o natura statica cu pere, care releva acel punct al creatiei in care a disparut perspectiva, iar formele s-au abstractizat. "Intr-o simplitate a elementelor, culoarea este cea care primeaza, jucand rolul principal", a precizat muzeograful Alexandra Radu. Alexandru Ciucurencu s-a stins din viata pe 27 decembrie 1977, la Bucuresti. Au existat artisti care au incercat sa redea in lucrarile lor stilul lui Ciucurencu, insa ei au reusit doar sa aminteasca de marele pictor dobrogean, nicidecum sa-l egalizeze. Muzeul de Arta din Constanta i-a dedicat artistului o sala, la etajul I, care adaposteste o expozitie temporara, care numara 17 tablouri. De asemenea, ca un omagiu adus pictorului dobrogean, institutia de arta i-a dat numele artistului, unei sali de la etajul III, in care expun pictorii contemporani.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}