"Anotimpurile" lui Haydn in interpretarea Filarmonicii "Marea Neagra"

Inceputul stagiunii 2002-2003 la Simfonicul constantean

Orchestra a fost dirijata de maestrul Dorin Frandes, iar corul de Inga Postolache * Solisti au fost: Bianca Luigia Manoleanu (soprana), Zsolt Szilagyi (tenor) si Marius Manyov (bas) * Oratoriul "Anotimpurile" este un exemplu de muzica descriptiva si lirica, respirand aerul sanatos si inviorator al vitalitatii rustice * In aceasta lucrare corul personifica taranimea, iar cei trei solisti sunt personaje care povestesc si comenteaza: batranul taran Simon (bas), fiica lui, Ana (soprana) si tanarul taran Luca (tenor), iubitul ei

Filarmonica "Marea Neagra" Constanta si-a deschis stagiunea 2002-2003 cu un concert simfonic ce a avut loc duminica seara, in sala de spectacole a Liceului de Arta Constanta. Orchestra Simfonicului constantean a fost dirijata de maestrul Dorin Frandes, iar corul de Inga Postolache. Solisti au fost: Bianca Luigia Manoleanu (soprana), Zsolt Szilagyi (tenor) si Marius Manyov (bas). Seara de concert a adus publicului "Anotimpurile" de Joseph Haydn (Primavara - uvertura, cor, arie, tertet si cor, corul bucuriei; Vara - arie, tertet si cor, arie, cor, tertet si cor; Toamna - tertet si cor, duet, arie, cor, cor; Iarna - lied cu cor, lied cu cor, tertet si cor dublu).Dupa succesul rasunator al oratoriului "Creatiunea", J. Haydn a acceptat fara prea mare tragere de inima sa ia in considerare un libret al lui van Swieten, adaptat dupa poemul "Anotimpurile" al poetului englez James Thomson. Textul avea multe slabiciuni si este de-a dreptul uimitor ca a izbutit sa creeze pe temeiul lui o astfel de muzica. De fapt, dupa cum au afirmat numerosi critici, libretul i-a oferit doar indicatii, titluri de subiecte, fondul poetic propriu-zis al imaginilor evocate apartinandu-i in intregime. Ca si in primul oratoriu, i se propune sa cante natura, de asta data nu ca o minune a creatiei divine, ci ca "un izvor de fericire a oamenilor si totodata ca un simbol al existentei lor, intruchipat in cele patru anotimpuri", precum s-au exprimat criticii muzicali. Este o lucrare cu hotarat caracter pastoral, degajand o atmosfera luminoasa, de buna dispozitie si de echilibru, colorata cu blandetea unei intelepciuni surazatoare. In "Anotimpurile" corul personifica taranimea, iar cei trei solisti sunt personaje care povestesc si comenteaza: batranul taran Simon (bas), fiica lui, Ana (soprana) si tanarul taran Luca (tenor), iubitul ei. Desi contextul literar nu le ofera trasaturi distincte, muzica lui Haydn izbuteste sa le dea o viata proprie, relevandu-le deosebirile de caracter, dar subliniind totodata asemanarile datorita mediului comun de viata. Batranul Simon este grav, asezat, sfatos, el este filosoful piesei. Ana este tipul fetei germane pline de viata si, in acelasi timp, sentimentala. Luca este in muzica lui Haydn un tanar energic, plin de exuberanta tinereasca. In afara de partile solistice ale fiecaruia dintre protagonisti, in majoritatea episoadelor narative participa toti, dand nastere unui dialog, care imprima o miscare mai vie si mai colorata tesaturii muzicale. Prima parte incepe cu o ampla introducere orchestrala, in care sunt redate sfarsitul iernii si aparitia primaverii. Momentul central al acestei parti il constituie, fara indoiala, aria plugarului, cantata de Simon, care este un model de melodie simpla ce sugereaza miscarea plina de elan a taranului pornit la munca. Partea a doua, "Vara", descrie de fapt, dimineata, amiaza si seara unei zile de vara, cu momentul contrast al unei furtuni. In "Toamna", momentele culminante le formeaza vanatoarea si culesul viilor. Haydn realizeaza cu o arta desavarsita un tablou plin de miscare si foarte sugestiv. In ultima parte, "Iarna", un drumet ratacit pe drumurile acoperite de zapada poposeste intr-o casuta, unde fetele lucreaza la vartelnita. Oratoriul "Anotimpurile" este un exemplu de muzica descriptiva si lirica, respirand aerul sanatos si inviorator al vitalitatii rustice. Cantat pentru prima oara intr-un cadru mai restrans la palatul Schwarzenberg din Viena, la 24 aprilie 1801, oratoriul a fost prezentat in prima auditie publica, sub conducerea compozitorului, la 29 mai 1801 la Redoutensaal din capitala Austriei, repurtand un imens succes. Aceasta este ultima lucrare de mari proportii pe care a compus-o Haydn timp de doi ani si care - dupa spusele sale - i-a dat lovitura de gratie.