Artiștii Mircea Roman și Florentina Voichi au donat Muzeului de Artă Constanța lucrările expuse în expoziția „UNDE SUNTEM?”

Patrimoniul Muzeului de Artă Constanța a fost îmbogățit în urma unei donații făcute de artiștii Mircea Roman și Florentina Voichi.
 
Lucrările donate au făcut parte din expoziția UNDE SUNTEM? găzduită de muzeu în perioada 4 septembrie 2024 – 5 ianuarie 2025 și curatoriată de Mădălina Mirea.
 

,,Unul dintre cele mai mari nume ale sculpturii românești actuale, Mircea Roman a dobândit, încă de acum trei decenii, o recunoaștere internațională, fiind laureat al Trienalei de Sculptură de la Osaka. Lucrările sale monumentale, fragile și impozante în egală măsură, constituie o reflecție asupra omului în raport cu forțele care-l modelează, fie că vorbim despre istorie, societate sau propriile lupte interioare. Corpuri fragmentate, alungite sau distorsionate, induc stări emoționale complexe, ce clamează, deopotrivă, fragilitatea dar și capacitatea noastră de a îndura. Supuse unui complex proces de metamorfoză, figurile sale sunt spirite vii, încorsetate într-un spațiu limitat. Ochii, de un negru obsidian, al sculpturilor sale cu caracter egiptean, sunt ațintiți frontal, confruntând istoria, societatea, propriile temeri, cu un tremendum sacru, dublat de o îndrăzneală prometeică.
 
De cealaltă parte, Florentina Voichi utilizează în lucrările sale o gamă largă de texturi și forme geometrice, cu care generează compoziții riguroase și misterioase, ce oscilează între figurativ și abstract. Preocupările sale țin de teme legate de natură, de peisaje urbane, dar și de o elaborată corporalitate, combinând realitatea cu elemente de fantezie și abstractizare. Formele naturale, adesea idealizate, evocă relația esențială și necesar armonioasă dintre umanitate și mediu. Mijloacele sale de introspecție recurg la un bogat inventar de simboluri, în dorința constantă de a structura și ordona haosul lumii înconjurătoare, în încercarea perpetuă de a găsi, prin contemplare, pacea interioară.
 
Cei doi artiști trăiesc împreună într-o lume cvasi-abstractă, în care discreția este o armă eficientă, în care zgomotul și furia sunt estompate de foșnetul pensulei și de ritmul de daltă pe lemn, izolați în mijlocul celor mai aglomerate intersecții, privind perplecși la ce-i înconjoară. Forța creației lor se hrănește cu contradicții, pe care le transformă în forme gracile și suave, precum albinele mierea”, a spus Mădălina Mirea.