Artistul Constantin Baraschi, omagiat la Muzeul de Artă tulcean

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea invită luna aceasta iubitorii de frumos de pretutindeni la Muzeul de Artă (din str. Grigore Antipa, nr. 2) să aprecieze lucrarea artistului Constantin Baraschi (1902- 1966), „Pan cântând din nai”, piesă aparținând colecției de sculptură modernă şi contemporană. 
Din patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța fac parte patru lucrări realizate de Constantin Baraschi: „Faun" (1938), „Tors", „Extaz" și „Portret George Enescu". Tot în Constanța se află „Satirul și Nimfa", statuie amplasată, în anul 1964, în parcul Teatrului Constanța. Sculptura „Extaz", aflată în muzeu, a fost lucrată din marmură, iar o variantă turnată în bronz este amplasată în stațiunea Mamaia.
 
„În istoria artei naționale românești, numele lui Constantin Baraschi s-a dăltuit pentru eternitate, ca un simbol al creativității oamenilor al căror destin s-a logodit cu veșnicia, prin operele lăsate posterității”, scrie Grigore Constantinescu  în deschiderea cărții pe care i-a dedicat-o acestui artist născut la Câmpulung Muscel.
 

Singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură

Constantin Baraschi (n. 17 noiembrie 1902, Câmpulung, România – d. 22 martie 1966, București, RS România) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (1955).
Primul contact cu sculptura și cu meșteșugul cioplirii pietrei este reprezentat de înscrierea sa la Școala de Arte și Meserii a meșterilor italieni stabiliți în jurul anilor 1900 la Câmpulung Muscel.
În 1921, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă și spre cursurile libere ale Academiei „Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul-școală a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce se consumă la București în 1928, cariera lui Baraschi va intra pe o traiectorie continuu ascendentă, devenind unul dintre cei mai expresivi maeștri ai artei sculpturale, evidențiat printr-o corectă redare a anatomiei umane.
Despre Constantin Baraschi se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze Monumentul ostașului sovietic eliberator, care apoi a fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României.
Pentru a cinsti memoria unor ilustre personalități ieșene, Senatul universității din Iași, întrunit la 23 octombrie 1934, a înființat o comisie care avea nobila misiune de a acționa „pentru grabnica înfăptuire a statuilor lui Vasile Conta, Titu Maiorescu și Alexandru D. Xenopol". Executarea lor i-a fost încredințată sculptorului Constantin Baraschi. Din cele trei monumente, s-a păstrat doar statuia lui A. D. Xenopol. Nu se știe ce s-a întâmplat cu statuia lui V. Conta. Statuia lui Titu Maiorescu, amplasată în partea de sus a Universitățtii, a fost demolată într-o noapte a anului 1950.
 
Printre creațiile sale de referință se numără două altoreliefuri pentru Arcul de Triumf, statuia „Nicolae Bălcescu”, dezvelită în 1969[8] la Pitești și două basoreliefuri pentru fațada Institutului de botanică din capitală.
 
A contribuit la detalii din iconostasul Bisericii Cașin, este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Sahia și George Coșbuc din parcul Carol I.

 
La Câmpulung, în Grădina Publică, se află sculpturile sale „N. Bălcescu" și „Autoportret". Tot în localitate mai sunt „Țăranca din Muscel" și grupurile statuare de la Cimitirul Flămânda și de la intrarea în stadion.
În Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus"- Ploiești, Constantin Baraschi este prezent, între altele, cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I și Ferdinand. Statuia ecvestră a regelui Carol I, din bronz patinat, în format 69x55x20 cm, îl reprezintă pe rege în uniforma militară din timpul Războiului de independență (1877 - 1878). Calul și călărețul sunt înfățișați într-o atitudine oficială, de trecere în revistă a trupelor. Lucrarea este realizată într-o manieră realistă, obișnuită în cazul comenzilor oficiale, dar denotă respect față de limbajul plastic obișnuit. Este bine proporționată și are monumentalitate în ciuda dimensiunilor reduse.
În 1936 s-a organizat la București un concurs pentru realizarea monumentelor ecvestre ale regilor Carol I și Ferdinand. Concursul a fost câștigat în ambele cazuri de către Oscar Han, dar comanda a fost acordată până la urmă pentru execuție lui Ivan Meštrović, care le-a și realizat. Lucrarea expusă la Ploiești reprezintă proiectul statuii cu care Constantin Baraschi s-a prezentat la concurs.
 
În București, pe Calea Dorobanți, se găsește blocul Zodiac, construit în perioada interbelică, care astăzi este declarat monument istoric. Poartă această denumire datorită celor 16 panouri decorative cu tematică astrologică realizate de Constantin Baraschi.
 
Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură („Tratat de sculptură", 2 vol., Editura Meridiane 1962. Ediția a II-a în 1964).
 

Constantin Baraschi a fost și rector la Institutul de Arte Plastice din București. Pictorul Vasile Celmare, care a studiat acolo, își amintea că Baraschi „era un tip mai aspru, deși cu suflet bun".
 
În orașul său natal se găsește Casa memorială Constantin Baraschi. Este construită în stilul artei țărănești în sec. XIX. Pe peretele casei se află o placă memorială care amintește că aici s-a născut și a creat sculptorul Constantin Baraschi (1902-1966).
 
De-a lungul carierei artistice, plasticianul a participat la numeroase expoziții în țară și peste hotare, fiind distins cu:
Medalia de Aur, la expoziția internațională de la Paris (1937),
Premiul Academiei Române pentru sculptură (1938),
Medalia de Argint pentru sculptură „Sfântul Gheorghe” (1940),
Titlul „Maestru emerit al artei” (1951).
 
Sursa text: wikipedia.org
 
Citește și:

Participare expozițională online a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea