„Limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima“ Astăzi, sărbătorim Ziua Internaţională a Poeziei

La început, a fost cuvântul. Apoi, cu timpul, au apărut cei ce cuceresc lumea întreagă prin cuvinte. Cuvinte cu sentiment, cu tensiune şi emoţie pură, cuvinte pline de metafore şi imaginaţie, care dau naştere poeziei. Astăzi, 21 martie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Poeziei.
 
Această zi a fost instituită de UNESCO, în 1999, ca o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume au contribuit remarcabil la îmbogăţirea culturii şi a spiritualităţii universale. Totodată, Ziua Internaţională a Poeziei urmăreşte susţinerea creaţiei poetice şi a diversităţii lingvistice, precum şi stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei.
 
Ziua Internaţională a Poeziei este marcată şi de poeţii de la malul mării. Cu această ocazie, Eduard Zalle, pasionat de poezie de la o vârstă fragedă, le dăruieşte constănţenilor două maxime, care vor fi publicate, în anii următori, într-o carte de aforisme şi cugetări. „Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima“, consideră Eduard Zalle. „Poezia este oglinda pe care o folosesc cei ce îşi amintesc de existenţa ei şi care mai au şi îndrăzneala a se privi, din când în când, în ea“, adaugă poetul.
 
Această zi, specială şi pentru poeta Lenuş Lungu, reprezintă „o recunoaștere a oamenilor de litere, a scriitorilor care au contribuit la îmbogățirea culturii“. Lenuş Lungu consideră poezia o unealtă a cunoaşterii: „O intimitate însângerată care uneşte poetul cu obiectul dorinţei sale. (...) Poetul este în stare să introducă tresăririle inimii în ritmurile mişcărilor articulate. Suferinţele unei inimi pe care marginile realului nu sunt capabile să o înţeleagă. Chinuri ce sunt scrise pe aripi ce bat, pe flori ce se deschid, pe sâni ce abia mijesc“, a precizat Lenuş Lungu.

Poeţilor de la malul mării li se alătură şi Irina Lucia Mihalca, pentru care poezia „are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie”. De asemenea, poezia, a mai spus poeta, „este vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare”, a conchis Irina Lucia Mihalca.