„Subsolul Constanţei este o comoară de antichităţi“ Aventura unui proiect - Muzeul Regional

Criticul şi istoricul de artă dr. Doina Păuleanu, o personalitate importantă a culturii constănţene, în lucrarea „Constanţa. Aventura unui proiect European“, dedică pagini aparte ideii înfiinţării unui muzeu la Constanţa. Iniţiativa îi aparţine unui „om destoinic şi de inimă“, patriot de specie rară apărut în viaţa Dobrogei într-un moment decisiv al istoriei sale, aşa cum a fost numit de Doina Păuleanu primul prefect al administraţiei româneşti, instalate la Constanţa în noiembrie 1878, Remus Opreanu.
 
Potrivit lucrării citate, „la 5 iunie 1879, Remus Opreanu se adresează Academiei Române, propunându-i ca piesele arheologice adunate în clădirea prefecturii din dispoziţia sa, conjugate cu pasiunea erudită a inspectorului şcolar Ion Bănescu, viitor primar şi edil de referinţă, să alcătuiască un muzeu. Această colecţie, imediat consacrată ca muzeu, a fost depozitată şi etalată în imobilul fostului Conac «moştenit de la turci» şi devenit reşedinţa prefectului; obiectele se păstrau atât în cabinetul său, cât şi «aşezate pe două rânduri, formând un aleiu în grădina conacului, între corpul edificiului administrativ şi poarta grădinei dinspre Mare»“.
 
Acest prim muzeu este dezafectat din cauza focului, povesteşte dr. Doina Păuleanu, incendiu care a mistuit conacul în noaptea de 10/11 ianuarie 1883. Prin urmare, Muzeul Regional se închide în 1883, iar piesele salvate de foc sunt depozitate, cu totul necorespunzător, în pavilionul din grădina publică Beledie (azi, parcul teatrului), unde „era pustiu şi se vâna prepeliţe“.
 
În aceeaşi lucrare, dr. Doina Păuleanu consemnează că, în anul 1889, prefectul F. Scheletii emite decizia care stipulează clar: „Se va înfiinţa în oraşul Constanţa un muzeu care se va aşeza deocamdată într-un local ce se va destina anume de Prefectură. Însă, prefectul, în dorinţa sa de a face cunoscute bogăţiile arheologice ale oraşului, întâmpină un refuz al ministerului de resort şi al lui Grigore Tocilescu. Scheletii insistă, dar timpul petrecut în funcţie nu îl ajută“.
 
Comitetul constituit în vederea realizării muzeului, într-o memorabilă şedinţă care a avut loc în 22 iulie 1906, decide să se adreseze Parlamentului în sesiunea de toamnă pentru a amenda legea iniţiată de Grigore Tocilescu şi redactată de Tache Ionescu, ministru al Cultelor, care stipula că orice obiect descoperit trebuie dus la Muzeul Naţional, instituţiile cu caracter regional putând opri doar copiile sau mulajele.
 
După cum se arată în lucrarea menţionată, Primăria comunei Constanţa cedează în grădina publică terenul necesar pentru construirea Muzeului Regional, autorul proiectului fiind arhitectul Petre Antonescu. Obiectelor deja existente li se adaugă „salbe de aur, monede, brăţări, vase de sticlă, pietre sculptate reprezentând călăreţi, fragmente de frontispicii şi altele. Obiectele de valoare se păstrează într-un galantar de stejar sculptat“. Muzeul nu se construieşte însă nici atunci, nici mai târziu, atribuindu-i-se în timp câteva sedii mai mult sau mai puţin adecvate în zbuciumata sa istorie.
 
Înfiinţarea muzeului ca instituţie independentă, cu sediu propriu, are loc abia în 1913, precizează criticul de artă, când corespondenţa dintre primarul Virgil Andronescu, aflat atunci la al treilea dintre cele patru mandate deţinute, şi preşedintele Comisiunii monumentelor istorice, Iancu Kalinderu, cu privire la acest subiect, se finalizează printr-o aprobare datată 25 noiembrie 1913.
 
Criticul de artă redă şi un fragment publicat în cotidianul Dacia, în mai 1916: „Subsolul Constanţei este o comoară de antichităţi... Nu e săpătură care să se facă fără a se găsi tot felul de relicve, tot felul de izvoare istorice“.

 
Cu toată frumuseţea şi bogăţia ei, Constanţa a continuat să scrie pagini culturale caracterizate de complicaţii şi contraste. În prezent, sunt alocaţi bani pentru cultură, dar există monumente de for public care zac descompuse la umbra buruienilor. Numărul celor care au interes pentru cultură este redus, nevoile culturale fiind „înghiţite“ de cele axate pe distracţie şi amuzament.
 
Sursa foto: Wikipedia.org (Remus Opreanu, primul prefect al Constanței)