Balerinul Cornel Patrichi, la ceas comemorativ. Aproape zece ani de carieră i-a petrecut la Constanța

 
Cornel Patrichi s-a născut pe data de 1 aprilie 1944, în București.
 
Viitorul balerin avea să declare mai târziu că a făcut școala de balet „din întâmplare”. „Era 1953. (...) A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet.”
 
În anul 1962, regretatul artist devenea absolvent al Liceului de Coregrafie din București, unde i-a avut ca dascăli pe Gheorghe Ștefan, Gelu Matei, Gheorghe Cotovelea sau Miriam Răducanu.
 
Nu a durat mult timp și proaspătul absolvent era angajat la Teatrul „Constantin Tănase” din București.
 
După cum a specificat și Jean Badea în volumul „Dulcea povară”, încă de la primele spectacole Patrichi s-a făcut remarcat, „iar maestrul coregraf Nicolae Sever i-a acordat fără întârziere «tresele» de solist”.
 
Latura rebelă a artistului este descrisă de autorul volumului astfel:
„Cornel Patrichi, simțind nevoia să respire un strop de libertate, se alăturase unui grup de rebeli, un fel de «crai de curte veche» sau «frumoși nebuni ai marilor orașe» (Fănuș Neagu, autorul romanului cu acest titlu, fotbalistul Alexandru Boc și alții...), ale căror trăsnăi au făcut vâlvă în târgul dâmbovițean. Până au fost reduși la tăcere de autorități, cu «armele» ipocrite ale aparatului represiv.”
 
În anul 1972, motivat de funcția de maestru coregraf oferită de Aurel Manolache, dar și de posibilitatea unei schimbări de peisaj, Cornel Patrichi a părăsit Bucureștiul, orașul natal, și a venit în Constanța, la Teatrul „Fantasio”, ce îl avea în echipă și pe renumitul regizor Nicușor Constantinescu.

 
„Aproape zece ani a lucrat Patrichi la Constanța cu o excelentă trupă de balet, selecționată și pregătită de el, promovată și în vestitele spectacole de divertisment ale televiziunii (Gala lunilor, de pildă) realizate de renumitul quartet (Sile Dinicu, Doina Levintza, Cornel Patrichi, Alexandru Bocăneț) condus de «patriarhul» televiziunii naționale, Tudor Vornicu”, nota Jean Badea în „Dulcea povară”.
 
În legătură cu perioada petrecută la teatrul de pe litoral, Cornel Patrichi a spus că a fcut naveta București-Constanța în toți ace ani.
„Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”.
 
Într-o monografie a Teatrului „Fantasio” se arată:
„Cornel Patrichi avea talentul de a transfigura chipuri, atitudini, mișcări (...), aducând omenescul în prim-plan”.
 

În anii `70, el a atras atenția regizorilor de film Popescu-Gopo, Dan Pița, Iulian Mihu, Andrei Blaier, Francisc Munteanu ș.a. care l-au distribuit în filmele: „De trei ori București”, „Pădurea nebună”, „Un august în flăcări”, „Alexandra și infernul”, „Melodii... melodii” etc.
 
În anul 1987 s-a stabilit în Italia alături de familie și s-a ocupat în continuare de baletul de divertisment. În Toscana a fondat școala de balet Dance Studio Patrichi.
 
El a revenit în România în 1992. A început să intre în afaceri, dar nu a neglijat domeniul principal de activitate. Astfel, periodic, a colaborat cu Teatrul Muzical din Galați, cu barul Melody din Mamaia, cu Pro TV, în spectacole de divertisment realizate în studiourile televiziunii sau ca membru al juriului emisiunii „Dansez pentru tine”.
 
Cornel Patrichi a fost distins în anul 1968 cu Medalia Meritul Cultural clasa I „pentru merite în activitatea muzicală”, iar în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler.
 
Cornel Patrichi s-a stins din viață pe 5 aprilie 2016.
 
Citește și:
A fost prim-balerin al Teatrului Fantasio Doliu în lumea dansului. A murit Cornel Patrichi