Cultura constănţeană strigă după ajutor! Câteva probleme, multe neputinţe şi semne de întrebare. Artiştii au nevoie de implicarea autorităţilor locale şi judeţene
Cultura constănţeană strigă după ajutor!: Câteva probleme, multe neputinţe şi semne de întrebare. Artiştii
06 Apr, 2017 00:00
ZIUA de Constanta
7986
Marime text
Fără ei şi fără clipele de frumuseţe pe care ni le oferă cu generozitate nouă, spectatorilor, viaţa ar fi mai searbădă. Ei - actorii, balerinii şi muzicienii - sunt cei care ne fac viaţa mai frumoasă.
Ei, dar şi cei din spatele scenei, pe care nu-i vedem, dar care trudesc în culise, în atelierele de producţie, în birouri, nu sunt doar nişte „funcţionari“ ai scenelor, care, odată ce cortina cade, lasă jos măştile personajelor, închid partiturile şi îşi văd de viaţă cu serenitate.
Nu, ei sunt cei care trăiesc şi dincolo de scenă, pentru scenă. Se frământă, ridică probleme şi se întreabă; „Încotro?“ Şi, mai ales, îi doare sufletul când decorurile şi costumele se uzează în aşa măsură încât devin inutilizabile sau când proiectele lor de suflet rămân în sertar, din lipsă de interes sau din lipsă de fonduri sau din ambele motive. Suferă cumplit mai ales când cea de-a doua casă a lor, „teatrul“, are probleme, când se coşcoveşte sau se surpă la propriu, când însăşi existenţa lor este pusă sub semnul întrebării, când totul se duce la vale.
Sunt probleme vizibile, dar şi altele care apasă pe umerii managerilor, ai artiştilor, ai tuturor angajaţilor, care „trăiesc“ sub acelaşi acoperiş, probleme a căror rezolvare este tergiversată nepermis de mult. Sunt probleme presante, mistuitoare chiar. Despre o (mică) parte dintre aceste neajunsuri care frământă breasla artistică am aflat pe 25 martie, atunci când redacţia ZIUA de Constanţa i-a onorat pe artiştii urbei (o mică parte dintre aceşti truditori ai scenei), în aşteptarea Zilei Mondiale a Teatrului.
Atunci, în cadrul întâlnirii organizate de jurnalista Aurelia Lăpuşan, un apropiat al artiştilor, ale căror ofuri le cunoaşte de decenii, ajutându-i, deseori, în soluţionarea lor, chipurile luminate de zâmbete şi plăcute aduceri-aminte au fost umbrite şi de griji. Nu am vrut să vi le prezentăm atunci, deoarece aniversările trebuie să fie motive de bucurie.
Însă atunci am aflat, cu tristeţe, că opera maestrului Dumitru Lupu - un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare, aici, dar şi peste tot în ţară - „Adio, Chiustenge“, recent premiată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, înalt for artistic, riscă să rămână aşezată doar pe un raft de bibliotecă, deoarece autorul ei a bătut la toate uşile şi nu a găsit nicio susţinere.
Lucrarea aceasta, despre şi dedicată Constanţei, ar fi un dar extraordinar oferit tomitanilor chiar de ziua oraşului. Ar putea fi cântată în aer liber peste tot pe litoral, în aer liber sau pe scene clasice. Dar pentru acest lucru este nevoie de fonduri. Este chiar aşa de greu să se găsească fonduri din bugetul local sau judeţean pentru această lucrare, o adevărată carte de vizită a Constanţei şi „un vârf“ al unei cariere artistice excepţionale, în slujba muzicii?! Greu de crezut...
„Avem proiectul unui nou teatru, în spaţiul de la Delfinariu, care prevede o sală de 250 de locuri, cu amfiteatru, pentru a juca în aer liber, din iunie până în toamnă, cu o sală destinată copiilor de la zero la trei ani, o clădire emblematică, funcţională; din păcate, încă sunt aşteptate fonduri pentru studiul de fezabilitate. Sigurul motiv care mă mai ţine în funcţie este dorinţa de a demara această construcţie“, declara Lică Gherghilescu, în luna martie, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa.
Au fost vremuri de tristă amintire, „recente“ chiar, când cultura a fost văzută doar ca o mare consumatoare de fonduri şi atât, un fel de moft scump şi desuet, fără utilitate. Timpurile pare să se fi schimbat. E vremea să se întâmple ceva, iar ZIUA de Constanţa sprijină demersurile artiştilor şi devine portavoce a nemulţumirii şi neputinţei lor, în căutarea soluţiilor.
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXXlll) (galerie foto)
Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XXXVl) (galerie foto)
Ei, dar şi cei din spatele scenei, pe care nu-i vedem, dar care trudesc în culise, în atelierele de producţie, în birouri, nu sunt doar nişte „funcţionari“ ai scenelor, care, odată ce cortina cade, lasă jos măştile personajelor, închid partiturile şi îşi văd de viaţă cu serenitate.
Nu, ei sunt cei care trăiesc şi dincolo de scenă, pentru scenă. Se frământă, ridică probleme şi se întreabă; „Încotro?“ Şi, mai ales, îi doare sufletul când decorurile şi costumele se uzează în aşa măsură încât devin inutilizabile sau când proiectele lor de suflet rămân în sertar, din lipsă de interes sau din lipsă de fonduri sau din ambele motive. Suferă cumplit mai ales când cea de-a doua casă a lor, „teatrul“, are probleme, când se coşcoveşte sau se surpă la propriu, când însăşi existenţa lor este pusă sub semnul întrebării, când totul se duce la vale.
Sunt probleme vizibile, dar şi altele care apasă pe umerii managerilor, ai artiştilor, ai tuturor angajaţilor, care „trăiesc“ sub acelaşi acoperiş, probleme a căror rezolvare este tergiversată nepermis de mult. Sunt probleme presante, mistuitoare chiar. Despre o (mică) parte dintre aceste neajunsuri care frământă breasla artistică am aflat pe 25 martie, atunci când redacţia ZIUA de Constanţa i-a onorat pe artiştii urbei (o mică parte dintre aceşti truditori ai scenei), în aşteptarea Zilei Mondiale a Teatrului.
Atunci, în cadrul întâlnirii organizate de jurnalista Aurelia Lăpuşan, un apropiat al artiştilor, ale căror ofuri le cunoaşte de decenii, ajutându-i, deseori, în soluţionarea lor, chipurile luminate de zâmbete şi plăcute aduceri-aminte au fost umbrite şi de griji. Nu am vrut să vi le prezentăm atunci, deoarece aniversările trebuie să fie motive de bucurie.
Însă atunci am aflat, cu tristeţe, că opera maestrului Dumitru Lupu - un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare, aici, dar şi peste tot în ţară - „Adio, Chiustenge“, recent premiată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, înalt for artistic, riscă să rămână aşezată doar pe un raft de bibliotecă, deoarece autorul ei a bătut la toate uşile şi nu a găsit nicio susţinere.
Lucrarea aceasta, despre şi dedicată Constanţei, ar fi un dar extraordinar oferit tomitanilor chiar de ziua oraşului. Ar putea fi cântată în aer liber peste tot pe litoral, în aer liber sau pe scene clasice. Dar pentru acest lucru este nevoie de fonduri. Este chiar aşa de greu să se găsească fonduri din bugetul local sau judeţean pentru această lucrare, o adevărată carte de vizită a Constanţei şi „un vârf“ al unei cariere artistice excepţionale, în slujba muzicii?! Greu de crezut...
Studiul de fezabilitate, un prim pas pentru un nou teatru pentru copii
O altă problemă stringentă adusă în discuţie a fost cea a Teatrului pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare“, care stă cu chirie în sala „Elpis“ aparţinând comunităţii greceşti. Speranţe pentru un nou teatru sunt, însă este nevoie şi de fapte. Mai întâi, trebuie să se facă studii de fezabilitate.„Avem proiectul unui nou teatru, în spaţiul de la Delfinariu, care prevede o sală de 250 de locuri, cu amfiteatru, pentru a juca în aer liber, din iunie până în toamnă, cu o sală destinată copiilor de la zero la trei ani, o clădire emblematică, funcţională; din păcate, încă sunt aşteptate fonduri pentru studiul de fezabilitate. Sigurul motiv care mă mai ţine în funcţie este dorinţa de a demara această construcţie“, declara Lică Gherghilescu, în luna martie, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa.
„O zi în care nu mai merg promisiunile, ci faptele“
Inspirat de Ziua Mondială a Teatrului şi de întâlnirea din „casa“ ZIUA de Constanţa, actorul Liviu Manolache a expus tranşant ofurile culturii constănţene. O parte dintre ele, deoarece sunt multe. Chiar dacă Ziua Teatrului a trecut, o altă zi din calendar este perfectă pentru un început, deoarece e necesar să vină „o zi în care autorităţile ar trebui să se trezească şi la Constanţa şi să vadă cum publicul umple sălile teatrelor, cum spectatorii îşi vor recunoaşte propriile valori culturale. O zi în care nu mai merg promisiunile, ci faptele prin care Teatrul de Stat, sala «Fantasio», să fie renovată, să se facă un nou teatru pentru copii, o altă sală pentru Teatrul de Stat, într-un cartier depărtat al oraşului, care să poarte numele de sala «Ovidius» ori «Tomis», Teatrul de Vară Perla din Mamaia sa redevină un pol al culturii estivale, Cazinoul din Constanţa să reintre în circuitul cultural şi turistic, iar Constanţa să îşi capete demnitatea de oraş civilizat şi, de ce nu, un Teatru Naţional «Dobrogea». (...) Măştile teatrului sunt de peste 2.000 de ani la Tomis şi noi trebuie să le oferim cetăţii neschimonosite, spre mândria ei“.O casă pentru Terpsichore
De asemenea, coregrafa Stela Cocârlea a adus în discuţie lipsa unui spaţiu pentru un centru al dansului, soluţia pentru această problemă fiind oferită de actorul Dan Cojocaru, dispus să primească pe muza Terpsichore în „casa“ pe care pe o va conduce în curând, ce se va numi Centrul Multifuncţional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin“.Au fost vremuri de tristă amintire, „recente“ chiar, când cultura a fost văzută doar ca o mare consumatoare de fonduri şi atât, un fel de moft scump şi desuet, fără utilitate. Timpurile pare să se fi schimbat. E vremea să se întâmple ceva, iar ZIUA de Constanţa sprijină demersurile artiştilor şi devine portavoce a nemulţumirii şi neputinţei lor, în căutarea soluţiilor.
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
Citeşte şi:
Ziua Mondială a Teatrului, acasă la ZIUA de Constanţa (galerie foto)
Compozitorul Dumitru Lupu, premiat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru lucrarea "Adio Chiustenge"Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXXlll) (galerie foto)
Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XXXVl) (galerie foto)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii