Cum privesc actorii „Eutopia“? Reflecţii pe marginea unui spectacol atipic (galerie foto)
Cum privesc actorii „Eutopia“?: Reflecţii pe marginea unui spectacol atipic (galerie foto)
16 Jun, 2017 00:00
ZIUA de Constanta
5137
Marime text
Sâmbătă, 10 iunie, la Teatrul de Stat Constanţa (TSC) a avut loc premiera spectacolului „Eutopia“, regizat de Yannis Margaritis. Un spectacol menit să trezească imaginaţia şi aspiraţia publicului la o ţară utopică, ideală, prin punerea în scenă a unui act cultural, care traversează barierele teatrului clasic, conturând teatrul liber, aduce în atenţia privitorilor lupta cu tarele societăţii şi evidenţiază probleme antice, dar prezente şi în viaţa contemporană.
Din cele cinci piese scrise de Aristofan şi adaptate de regizorul elen Yannis Margaritis, care compun scenariul spectacolului „Eutopia“ („Acharnienii“, „Lysistrata“, „Plutos“, „Pacea“ şi „Adunarea femeilor“), s-a conturat momentul artistic, definit prin punerea în legătură a unor probleme particulare, ce afectează însă un plan general. Apare astfel în prim-plan protagonistul primei piese, Diceopolis, care îşi dorea să obţină pacea pentru el şi familia sa, încercând să găsească soluţii pentru încheierea războiului civil. Răspunsul neaşteptat la dorinţa lui se arată din partea Lysistratei, personaj principal în cea de-a doua piesă, care propune şi insistă asupra păcii comune. Ea se individualizează prin personalitatea puternică, prin intermediul căreia reuşeşte să-şi atingă scopul, apărut la baza credinţei în pacea globală.
Reprezentanta personajului Lysistrata este actriţa Mirela Pană, care vorbeşte despre evoluţia pe care această experienţă i-a adus-o atât în plan personal, cât şi profesional: „Nu pot să fiu obiectivă şi să spun concret cum, ce simt, ce se va întâmpla, cum se va întâmpla. Cert este că rolul dezvoltă în tine nişte lucruri extraordinare, şi anume puterea de a fi convingător, de a deveni lider, de a schimba lumea, de a face lucruri măreţe. Interpretarea acestui rol a reuşit să scoată din mine această poveste şi, aşa cum actorul acela nu a mai putut să iasă din Iisus, după interpretarea rolului, în aceeaşi măsură, cred că îmi va fi foarte greu să mai ies din rol. Personajul este frumos, de obicei este reprezentat într-o altă manieră. Majoritatea regizorilor îl văd foarte sexual, senzual, şăgalnic. Yannis Margaritis l-a văzut aşa cum l-am interpretat: un lider, un om care creează conflicte, dar le gestionează şi reuşeşte să schimbe lumea prin această pace pe care o aduce“.
În mai puţin de o lună, repetiţiile dense ale actorilor s-au materializat într-o formă inedită a tipului de teatru brechtian, adaptat de regizorul Yannis Margaritis, care vorbeşte despre actul cultural din perspectiva de creator al Eutopiei: „Am creat această ţară, Eutopia, care ilustrează o ţară utopică. Aici este vorba despre o piesă de artă, nu despre o acţiune politică. Prefer să mi se spună creator de teatru, nu regizor. Toţi suntem creatori de teatru“.
Despre actorii constănţeni sau „nebunii frumoşi ai artei“ vorbeşte contemplativ chiar unul dintre membrii „familiei artistice“, Marian Adochiţei: „Eu joc de 12 de ani pe această scenă. Cum îi văd pe actori? Ei sunt familia mea. Tot timpul sunt curios să îi văd pe ei, chiar dacă nu joc eu într-un spectacol şi nu merg la repetiţii. Vreau să fiu surprins. Cred că tot ce s-a întâmplat aici, în acest spectacol, ne-a unit deoarece am fost foarte mulţi, aproape toţi. Am fost uniţi pentru că am stat tot timpul împreună aici. În fiecare zi ne schimbam împreună, jucam, împărţeam textul. Toţi actorii din teatru au doza asta de nebunie şi de libertate pe care nu o întâlneşti la mulţi oameni. Ar trebui să fie la toţi oamenii, dar multă lume se cenzurează. Bine, cred că ar fi un fel de anarhie pe pământ dacă toţi ar fi aşa, însă nu ar fi chiar un lucru negativ, cred eu.“
În lumea teatrului, întâlnim două elemente menite să se intersecteze pentru un singur scop: actul cultural. Ele se conturează prin relaţia dintre actori şi public. Între aceştia există un schimb imaginar de stări sufleteşti, trăiri şi pasiuni, care, deşi nu este vizibil, poţi şti că este acolo. „Noi jucăm pentru oameni, asta e menirea noastră. Ne-am născut să dăruim“, a declarat actriţa Laura Iordan Adrian.
„Cetăţenii“ ţării ideale au fost întruchipaţi (în ordinea de pe afiş) de: Mirela Pană, Nina Udrescu, Luiza Martinescu, Alina Manţu, Maria Lupu, Laura Iordan Adrian, Georgiana Mazilescu, Cristina Oprean, Florina Stănculeţ, Liliana Bărăscu, Georgiana Rusu, Oana Cercel, Diana Vieriu, Iulia Mihalcea, Liviu Manolache, Dan Cojocaru, Adrian Dumitrescu, Mihai Sorin Vasilescu, Iulian Enache, Nicodim Ungureanu, Marian Adochiţei, Cosmin Mihale, Andrei Cantaragiu, Florentin Roman, Ionuţ Rusu, Alexandru Iacov, Ionuţ Alexandru şi Răzvan Bănuţ.
Scenografia a fost creată de Carmencita Brojboiu (asistent Lăcrămioara Dumitraşcu), muzica, de Dimitris Ikonomaki şi coregrafia, de Eddie Lame, pregătirea muzicală fiind realizată de Inga Postolache.
Cu toţii merită aplauzele noastre şi susţinere, prin prezenţa la următoarele spectacole!
Din cele cinci piese scrise de Aristofan şi adaptate de regizorul elen Yannis Margaritis, care compun scenariul spectacolului „Eutopia“ („Acharnienii“, „Lysistrata“, „Plutos“, „Pacea“ şi „Adunarea femeilor“), s-a conturat momentul artistic, definit prin punerea în legătură a unor probleme particulare, ce afectează însă un plan general. Apare astfel în prim-plan protagonistul primei piese, Diceopolis, care îşi dorea să obţină pacea pentru el şi familia sa, încercând să găsească soluţii pentru încheierea războiului civil. Răspunsul neaşteptat la dorinţa lui se arată din partea Lysistratei, personaj principal în cea de-a doua piesă, care propune şi insistă asupra păcii comune. Ea se individualizează prin personalitatea puternică, prin intermediul căreia reuşeşte să-şi atingă scopul, apărut la baza credinţei în pacea globală.
Reprezentanta personajului Lysistrata este actriţa Mirela Pană, care vorbeşte despre evoluţia pe care această experienţă i-a adus-o atât în plan personal, cât şi profesional: „Nu pot să fiu obiectivă şi să spun concret cum, ce simt, ce se va întâmpla, cum se va întâmpla. Cert este că rolul dezvoltă în tine nişte lucruri extraordinare, şi anume puterea de a fi convingător, de a deveni lider, de a schimba lumea, de a face lucruri măreţe. Interpretarea acestui rol a reuşit să scoată din mine această poveste şi, aşa cum actorul acela nu a mai putut să iasă din Iisus, după interpretarea rolului, în aceeaşi măsură, cred că îmi va fi foarte greu să mai ies din rol. Personajul este frumos, de obicei este reprezentat într-o altă manieră. Majoritatea regizorilor îl văd foarte sexual, senzual, şăgalnic. Yannis Margaritis l-a văzut aşa cum l-am interpretat: un lider, un om care creează conflicte, dar le gestionează şi reuşeşte să schimbe lumea prin această pace pe care o aduce“.
În mai puţin de o lună, repetiţiile dense ale actorilor s-au materializat într-o formă inedită a tipului de teatru brechtian, adaptat de regizorul Yannis Margaritis, care vorbeşte despre actul cultural din perspectiva de creator al Eutopiei: „Am creat această ţară, Eutopia, care ilustrează o ţară utopică. Aici este vorba despre o piesă de artă, nu despre o acţiune politică. Prefer să mi se spună creator de teatru, nu regizor. Toţi suntem creatori de teatru“.
Actorii Teatrului de Stat Constanţa, „o familie artistică“
Elementul de identitate al actorilor constănţeni este „familia“. Simbioza perfect dezvoltată între ei, în urma multitudinii de piese jucate împreună, a construit conceptul de „familie artistică“. Doza de nebunie, libertatea de exprimare, alungarea stărilor negative şi bunăstarea continuă reprezintă doar câteva instrumente de bază, cu care actorul lucrează spre a-şi desăvârşi misiunea artistică.Despre actorii constănţeni sau „nebunii frumoşi ai artei“ vorbeşte contemplativ chiar unul dintre membrii „familiei artistice“, Marian Adochiţei: „Eu joc de 12 de ani pe această scenă. Cum îi văd pe actori? Ei sunt familia mea. Tot timpul sunt curios să îi văd pe ei, chiar dacă nu joc eu într-un spectacol şi nu merg la repetiţii. Vreau să fiu surprins. Cred că tot ce s-a întâmplat aici, în acest spectacol, ne-a unit deoarece am fost foarte mulţi, aproape toţi. Am fost uniţi pentru că am stat tot timpul împreună aici. În fiecare zi ne schimbam împreună, jucam, împărţeam textul. Toţi actorii din teatru au doza asta de nebunie şi de libertate pe care nu o întâlneşti la mulţi oameni. Ar trebui să fie la toţi oamenii, dar multă lume se cenzurează. Bine, cred că ar fi un fel de anarhie pe pământ dacă toţi ar fi aşa, însă nu ar fi chiar un lucru negativ, cred eu.“
Eutopia - „lecţie a democraţiei“
Făcând uşor trecerea de la planul artistic spre cel politic, se poate observa că „Eutopia“ reprezintă şi o „lecţie a democraţiei“. Pe parcursul spectacolului, spectatorii erau invitaţi să participe la desfăşurarea actului cultural şi să îşi exprime în acelaşi timp, prin vot, poziţia faţă de problemele expuse pe scenă. „În spectacolul acesta nu există barieră între scenă şi sală, publicul este participant“, a declarat Dan Cojocaru, actor al Teatrului de Stat din Constanţa.În lumea teatrului, întâlnim două elemente menite să se intersecteze pentru un singur scop: actul cultural. Ele se conturează prin relaţia dintre actori şi public. Între aceştia există un schimb imaginar de stări sufleteşti, trăiri şi pasiuni, care, deşi nu este vizibil, poţi şti că este acolo. „Noi jucăm pentru oameni, asta e menirea noastră. Ne-am născut să dăruim“, a declarat actriţa Laura Iordan Adrian.
„Cetăţenii“ ţării ideale au fost întruchipaţi (în ordinea de pe afiş) de: Mirela Pană, Nina Udrescu, Luiza Martinescu, Alina Manţu, Maria Lupu, Laura Iordan Adrian, Georgiana Mazilescu, Cristina Oprean, Florina Stănculeţ, Liliana Bărăscu, Georgiana Rusu, Oana Cercel, Diana Vieriu, Iulia Mihalcea, Liviu Manolache, Dan Cojocaru, Adrian Dumitrescu, Mihai Sorin Vasilescu, Iulian Enache, Nicodim Ungureanu, Marian Adochiţei, Cosmin Mihale, Andrei Cantaragiu, Florentin Roman, Ionuţ Rusu, Alexandru Iacov, Ionuţ Alexandru şi Răzvan Bănuţ.
Scenografia a fost creată de Carmencita Brojboiu (asistent Lăcrămioara Dumitraşcu), muzica, de Dimitris Ikonomaki şi coregrafia, de Eddie Lame, pregătirea muzicală fiind realizată de Inga Postolache.
Cu toţii merită aplauzele noastre şi susţinere, prin prezenţa la următoarele spectacole!
Sursa foto: Marian Adochiţei
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii