Dimitrie Stiubei, pictorul indragostit de peisajului marin

Cu ocazia unei expozitii de la New York, in 1970, Herald Tribune il eticheta pe artist ca fiind "ultimul si cel mai mare pictor de marine din epoca noastra"

In orasele portuare, exista o traditie a picturii de marina. Cu toate acestea, in arta romaneasca nu exista un numar semnificativ de reprezentanti ai acestui gen, desi multi dintre ei au lucrat in Dobrogea. Dimitrie Stiubei face parte din aceasta categorie rara a artistilor. Nascut in 1901, la Bacau, primele acuarele care au ca tema marea le va picta la 15 ani, din amintirile de la Techirghiol, unde mergea vara cu familia. In ciuda vointei tatalui sau care dorea ca fiul sau talentat la desen sa devina arhitect, tanarul Stiubei se inscrie in 1919 la cursurile Scolii de Artilerie Geniu si Marina din Bucuresti. Insa, dupa ce, un an mai tarziu, scoala se descentralizeaza, tanarul Stiubei vine la Constanta, astfel incat, in 1921, este absolvent al primei promotii a Scolii Navale. In 1922, deschide prima expozitie personala la Galati. Expozitia de la Ateneul Roman din 1926 a fost apreciata de Petre Cormanescu, Alexandru Kiritescu si comandor Eugen Botez (Jean Bart) si de pictorul Jean Alexandru Steriadi. In 1929, obtine de la Ministrul de Razboi si Regenta Romaniei aprobarea unui concediu de studii in strainatate. La Munchen, a studiat pictura si desenul, la Knirr Schule, cu Ernest Liebermann si Peter Trumm. In tara, Stiubei a lucrat in atelierul lui Steriadi, care l-a avut ca profesor pe Eugeniu Voinescu, un pictor de marine, care, desi a ramas putin cunoscut, ocupa un rol important in categoria autorilor de marine. Prin Steriadi, artistul va intra lumea impresionismului, sub a carei influenta va picta marinele. Desi marinele sunt subiectul predilect al lui Stiubei, acesta a mai pictat si portrete individuale sau de grup, si compozitii istorice. In calitate de ofiter de marina, Stiubei era un bun cunoscator al ambarcatiunilor, motiv pentru care lucrarile sale care redau istoricul ambarcatiunilor maritime se caracterizeaza prin spirit analitic. Acest lucru face ca aceste lucrari sa se constituie in adevarate documente plastice. Stiubei a surprins marea in toate ipostazele sale, de la transparenta apei pana la valurile agitate. Ceea ce se poate observa este atentia pentru detaliu si pentru redarea cromaticii reale. Cel care priveste marinele sale retraieste senzatiile pe care le ofera contemplarea directa a peisajului marin. A ilustrat carti printre care, "Toate panzele sus", de Radu Tudoran, "Insemnarile unui marinar", de comandor Nicolae Ionescu Johnson, "Epopeea Navelor". Majoritatea numerelor revistei "Romania Maritima si Fluviala" au fost ilustrate de Stiubei, pana in 1948. Acesta este si anul, cand devine membru al Uniunii Artistilor Plastici, dupa ce, in urma cu doi ani, se retrasese din cariera militara. Activitate creatoare prolifica In 18 ani, din 1950 pana in 1968, deschide 31 de expozitii in Constanta, Mamaia si Bucuresti. De asemenea, deschide multe expozitii in strainatate, unde se face remarcat. Din 1975, stabileste in Germania unde continua sa expuna. La varsta de 85 de ani, se stinge din viata cel care, cu prilejul expozitiei din 1970, de la galeria Duncan din New York, era catalogat de Herald Tribune ca fiind "ultimul si cel mai mare pictor de marine din epoca noastra". Prima expozitie retrospectiva Dimitrie Stiubei a fost organizata in 1990 la Muzeul Marinei Romane Constanta, pentru care pictorul executase o serie de lucrari in ulei tematice. O parte din lucrarile sale sunt adapostite de muzeul Academiei Navale Mircea cel Batran. Muzeograful Mariana Pavaloiu si istoricul de arta Ruxandra Dreptu i-au dedicat artistului si ofiterului de marina Dimitrie Stiubei un studiu monografic.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}