Dinu Ghezzo - un suflet de artist, vesnic tanar

"Orasul acesta este o sursa de inspiratie vesnica"

Compozitorul si profesorul Dinu Ghezzo se intoarce, de fiecare data, cu placere in orasul natal. In 1969, acesta s-a hotarat sa ia drumul Americii. De curand, Universitatea New York i-a pregatit un concert de retragere. Joi, acesta a adus in locurile natale un spectacol multimedia, prilej pentru a se intalni cu prietenii. Vineri, a evoluat pe scena Teatrului Oleg Danovski, in calitate de dirijor si compozitor. Printre dezideratele sale se numara si acela de a educa si sprijini tinerele talente. - Cum a decurs intalnirea cu prietenii? Eu am un coleg foarte bun, cu care am terminat liceul Mircea cel Batran in 1959, iar unul dintre ei se numeste Sandu Constantinescu, care ma tine la curent cu tot ce se intampla. La fiecare doi ani, fostii mei colegi de la liceul Mircea cel Batran se intalnesc si eu le-am tot promis ca vin sa ne revedem. Acum, dupa atatia ani, m-am intalnit cu oamenii acestia. Daca ma intalneam cu ei pe strada, cum sa-i recunosc? Noi am fost o generatie de tranzitie intre lumea de tranzitie si lumea libera. Eu am avut avantajul de a pleca de aici. - Cum s-a intamplat acest lucru? Sunt dupa mama grec, dupa tata italian, insa intotdeauna am fost roman. M-am nascut la Tuzla, iar dupa doua zile, am fost la casa noastra la Trei Papuci. Generatia noastra s-a unit. A fost vorba de supravietuire. Intre cei cu suflet s-a facut o legatura si am ramas uniti din 1959. Eu mi-am facut o cariera in Statele Unite, am pornit o aventura in 1969, zece ani dupa ce am terminat liceul. Venisem deja aici la Liceul de muzica, apoi am castigat concursul de asistent universitar la Conservatorul din Bucuresti. In primavara lui 1969, nici nu stiu cum, ni s-au acordat pasapoarte si mie si sotiei sa mergem in Grecia. Atunci i-am spus sotiei ca nu ma mai intorc. Motivele au fost mai mult politice, dar si economice. Aveam destul succes profesional si aici. Reusisem in toate concursurile. - Si, din Grecia, ati luat drumul Americii. In Grecia am fost doar refugiati. Apoi am ajuns in Los Angeles, unde am fost sponsorizat de o verisoara de-a mea. Mi-am facut doctoratul in Los Angeles, iar apoi mi-am castigat concurs de pozitie universitara in New York. Acolo sunt din 1974. - Daca ati mai fi ramas aici, ati fi continuat pe aceeasi linie inovatoare? Ma refer la muzica experimentala. Eu am fost un rebel de la bun inceput. Inceputurile mele de muzica experimentala nu au fost nici in Bucuresti, nici in Los Angeles, nici in New York. Au fost in Constanta, in anii '64 -'66. In '64, cei de la revista Tomis m-au rugat sa fac reportaje de muzica contemporana experimentala. Eram deja un mare partizan al acestei miscari. Aici se putea, pentru ca in lumea de partid si de guvern nu se avea habar de muzica. La Bucuresti stiau. Aici, chiar in teatrul acesta, mi-am facut debutul. - Care este viziunea artistica a lui Dinu Ghezzo? Sunt nascut educator. Imi place tineretul care are ceva de spus, nu cel care habar nu are pe ce lume traieste. Pe acei care au un tel si un ideal ii tratez ca pe copiii mei, ca si cum ar fi din familia mea. In New York, am ajutat emigratia romana din 1974. Am intalnit si am ajutat zeci de oameni. Aceasta a fost misiunea mea. Cand am ajuns in America, au fost oameni care m-au primit, americani si foarte multi evrei care m-au ajutat foarte mult. Americanul din Los Angeles este foarte primitor si deschis. New York-ul este orasul de intrare a emigrantilor si nimeni nu vrea asa ceva. Asa ca primirea cea mai buna pentru un roman care se duce acolo, nu este New York-ul. Este oriunde, dar nu New York-ul. Cel putin asa a fost pentru mine. - Totusi, in New York v-ati desfasurat, pana nu demult, cariera didactica. Lucrez la aceasta universitate de 30 ani. Anul acesta am decis sa ies la pensie (66 de ani). Ceea ce e frumos in America, este onoarea pentru colegul care se retrage. Se fac concerte, se dau decoratii. Este ceva ce au nu am vazut in niciun loc din lume. Cu doua zile inainte de concertul pe care l-am avut, primul meu student de doctorat, Ron Mazurek, care a venit de foarte multe ori aici, in Constanta si care s-a indragostit de Romania, a murit subit in clasa. Pentru noi a fost o pierdere foarte mare. Asa ca, toate concertele pe care le-am sustinut, si cel de la Consulatul Roman pentru cei 38 de ani de colaborari romano-americane si cel de aici, i le-am dedicat. Atunci cand eram obosit si nu mai doream sa ma intorc, imi schimba intotdeauna optiunea. - Si v-ati intors de nenumarate ori in locul natal. E un oras de care nu te poti desparte. Eu am primit titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Ovidius, ceea ce pentru mine a insemnat foarte mult, a fost o mare sarbatoare. Am descoperit ca exista o universitate serioasa, cu oameni de calitate si le-am promis ca ii voi ajuta. Si de aceea am facut proiecte de clase impreuna pe care le vom continua, concomitent cu activitatea mea de la New York University, unde am fost numit profesor emerit, ceea ce imi da libertatea sa predau in continuare. Acest lucru imi va permite sa predau un concurs si aici. Si de asemenea, voi compune, deoarece orasul acesta este o sursa de inspiratie vesnica.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}