Dionisie Șincan, reputat jurnalist în presa scrisă și audiovizuală, născut la Constanța

 
Dionisie Șincan a venit pe lume în data de 18 decembrie 1929. S-a născut în județul Constanța, satul Izvorul Mare, cunoscut atunci ca Mamut – Kuius.
 
Aici a urmat primii ani de școală, continuați apoi la Liceul „Mircea cel Bătrân” Constanța. Din cauza izbucnirii Războiului, Dionisie Șincan a fost nevoit să-și întrerupă studiile.
 
În 1948, viitorul jurnalist a câștigat cel dintâi premiu literar.
 
Timp de un an (1950 – 1951), el a studiat la Școala de Literatură, iar din 1951 și până 1953 a învățat la Facultatea de Filologie a Universității București.
 
În paralel, și-a început cariera la radio, în postura de redactor. Ulterior, a ajuns și redactor - șef adjunct.
 
În câmpul jurnalistic, Dionisie Șincan a realizat montaje literare, numeroase recenzii și reportaje.
 
În anul 1980, Dionisie Șincan făcea trecerea către presa scrisă.
 

Între anii 1993 – 1996, pe când lucra la Televiziunea Română, el a primit o funcție de conducere, anume director general adjunct și, de asemenea, a fost ales membru în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, din care a făcut parte în perioada 1996 – 2000.
 
Printre succesele carierei sale jurnalistice se numără: scrierea ciclurilor de reportaje radiofonice precum „Prefață la viitoare pagini literare”, „Orașe dunărene”, „Țara apelor”; realizarea emisiunii „Reflector” de la TVR; realizarea unor filme documentare de călătorie sau istorice; realizator al emisiunii „Memoria pământului românesc”, consacrată unor descoperiri arheologice sau marilor momente din istoria țării.
 
Jurnalistul a călătorit în țări ca Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania și a realizat seriale documentare pentru UNESCO, având ca temă „Civilizația sud-est europeană”.
 
Dionisie Șincan s-a dedicat și literaturii, debutul lui având loc în anul 1955, luna iunie, la „Tânărul scriitor”.
 
El este autorul volumelor: „Oameni și stânci” (București, 1956, ed. a II-a, 1966); „Ceairul lui Ali” (București, 1957); „Drumuri albastre” (București, 1962); „Lumini de poziție” (București, 1964); „O cursă lungă” (București, 1964); „Viaduct în timp” (București, 1968); „Pagini de jurnal. Pagini literare” (București, 2002) și „Noi, latinii Bizanțului” (București, 2003).

 
Dionisie Șincan s-a stins din viață pe 8 noiembrie 2000.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și: