#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea (I)

 

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Lucrarea se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării. 
 
Primul capitol „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.
 


„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.
 
Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.
 
Ultimul capitol abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.
 
După cum se obișnuiește în orice lucrare de calibru, volumul se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.
 
În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.
 
În noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au  reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Lucrarea abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Autorul începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul 1918 este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Remus Macovei continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta. 
 
După introducerea generală a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
Primul subcapitol „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei, prezentate în ediția trecută.
 
Subcapitolul „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“  prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.
 
Primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea la începutul anului 1918:
 
„La începutul anului 1918 în Dobrogea erau staţionate următoarele mari unităţi bulgare: Divizia 4 Preslav, comandată de generalul Kiselov, Divizia a 12 Infanterie, comandată de generalul Abadziev şi Divizia de Cavalerie, comandată de generalul Kolev“.
 
Autorul prezintă, apoi, cronologic, metoda prin care trupele bulgare au părăsit Dobrogea:
 
„În aprilie 1918, Divizia 4 Preslav, părăseşte Dobrogea fiind mutată pe frontul din Macedonia. La jumătatea lunii iulie 1918, Divizia 12 Infanterie este şi ea mutată pe frontul bulgar din sud. Până la Armistiţiul de la Salonic în Dobrogea rămâne numai Divizia de cavalerie. La 21 septembrie/4 octombrie 1918, Divizia 4 Preslav este trimisă, cu aprobarea autortăţilor de ocupaţie în Dobrogea dispunându-se pe aliniamentul Rasova - Cobadin - Tuzla.
 
Deasemenea au fost trimise şi 4 regimente de cavalerie. La 22 octombrie / 4 noiembrie 1918, generalul Ivan Lukov ordonă Diviziei 4 Preslav să-şi concentreze atenţia asupra căii ferate Cernavoda - Constanţa şi să ocupe zona cu garnizoane stabile, simultan cu retragerea foştilor aliaţi. Unităţile din Dobrogea urmau să rămână în nord, iar în căzui unei ofensive româneşti ar fi urmat să se retragă pe aliniamente successive pe poziţia Cobadin, unde ar fi găsit sprijinul Diviziei 4 Preslav.
 
Urmare a cererii primite din partea generalului Henri Mathias Berthelot, prim-ministrul republicii Franceze, Georges Clemanceau, ordonă generalului Franchet d’Esperey să anunţe autorităţile de la Sofia că trupele bulgare trebuie să evacueze întreaga Dobroge, până la frontiera stabilită în august 1913. Guvernul bulgar a fost înştiinţat că evacuarea se va execute sub supravegherea Diviziei 26 britanice, termenul de evacuare stabilit la data de 8 /21 noiembrie 1918 de către generalul H.M. Berthelot, fiind de cinci zile.
 
Evacuarea urma să se execute în două etape. În prima etapă trupele bulgare trebuiau să ajungă, până la 16/29 noiembrie 1918, la 12 km sud de linia de cale ferată Constanţa - Cernavodă, în etapa a doua retragerea trebuia încheiată la 22 noiembrie / 5 decembrie 1918 în spatele liniei stabilită prin Tratatul de la Bucureşti (1913).
 
Ghiorgi Markov prezintă că iniţiativa ordonării evacuării trupelor bulgare din Dobrogea aparţine generalului Paul Chretien, comandantul trupelor aliate din Bulgaria. Acesta, considerând că nu mai erau posibile ameninţări dinspre nord, a ordonat „evacuarea de urgenţă a trupelor din Dobrogea, până la graniţa din 1913, unde staţionau trupe engleze și a insistat ca «reţeaua de telefon şi de telegrafsă rămână intact»“.
 
Va urma.
 

Sursă foto: 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea după Primul Război Mondial. Cronologia anilor 1919 și 1920

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în Primul Război Mondial. Cronologia anului 1918
 
#DobrogeaDigitală: Dobrogea în Primul Război Mondial. Cronologia anilor 1916 și 1917