Doi ani fără pictorul Ionel Mătăsăreanu!

Subiectul predilect al creațiilor lui Ionel Mătăsăreanu era marea, în diverse ipostaze, motiv pentru care era surpranumit și „pictorul mării”

De doi ani, Constanța este mai tristă fără pictorul său emblematic și boem care, ani de-a rândul, i-a „cântat” pitorescul în culori. Acum doi ani, într-o zi înghețată de 10 ianuarie, Ionel Mătăsăreanu era găsit fără suflare în apartamentul său de pe bd. Elisabeta - o vecină, alarmată de faptul că nu-l mai văzuse pe artist, alertase autoritățile - situat în vecinătatea mării, a Cazinoului și a statuii lui Eminescu, pe care le-a iubit atât de mult. Același apartament care îi era și casă, și atelier de lucru și între ai cărui pereți maestrul Mătăsăreanu a pictat sute de tablouri, a cântat la vioară, a intonat psalmi, a citit din cartea cărților, Biblia, și a recitat din creația lui Eminescu, poetul său preferat. Pe 23 martie 2015 ar fi împlinit 86 de ani. Nu a mai așteptat aniversarea, ci a plecat Dincolo într-o zi geroasă de ianuarie.

Excentricul cetățean de onoare al Constanței 

Ionel Mătăsăreanu, cetățean de onoare al Constanței din 2002, s-a stins așa cum a trăit, în discreție, departe de lumea dezlănțuită în care nu se regăsea, deoarece nu îi putea pricepe înclinația spre superficialitate, spre câștig mult și facil. Din delicatețe, s-a retras în liniștea atelierului său, în universul culorilor. Lumea l-a acuzat de aroganță, pentru că i-a întors spatele, și l-a caracterizat fără să stea pe gânduri: „nebun!”. Pentru că, dacă nu nebun, cum altfel se numește cel care refuză să-și ia pensia de drept de la Uniunea Artiștilor Plastici, într-o lume în care goana după bani este atât de mare, încât unii își inventează merite speciale și calități extraordinare pentru a beneficia de onoruri și onorarii... răsunătoare?! Mătăsăreanu era „nebun” și pentru felul său excentric de a trăi: prefera să facă dușuri reci în orice anotimp, mânca frugal, se debranșase de la sistemul central de încălzire. Dar oare excentricitatea nu reprezintă una dintre calitățile artistului veritabil?!

La prima vedere, părea mizantrop, însă cine avea răbdarea să-l lase să-și verse năduful descoperea un suflet prea candid, prea sensibil pentru lumea frivolă și rapace în care se născuse. Își iubea semenii într-atât, încât le dăruia adeseori pe nimic, alteori pe sume exagerat de modeste, care abia acopereau costul pânzelor și al culorilor, tablourile sale la realizarea cărora trudise îndelung și care îi erau foarte dragi. Unii au profitat cu nerușinare de mărinimia sa, pe care au confundat-o cu naivitatea.

„În toate găsea frumuseţea vieţii”

Însă Ionel Mătăsăreanu sau, simplu, domnul Ionel, cum îi spuneau puținii și dragii lui prieteni, pe care îi primea ceremonios în apartamentul său mobilat cu tablouri, șevalete, culori, pensule, o vioară, o Biblie și multă căldură sufletească, căuta și găsea peste tot frumusețea - tăcută și uneori ascunsă a vieții. Mărturie stau cuvintele unui suflet sensibil pentru care lumea e mai tristă și mai rece fără acest artist boem al Constanței: „Când mă gândesc la Ionel Mătăsăreanu, realizez că am pierdut nu doar un bun prieten, ci și o oază de inocență, un om al cărui spirit găzduia cunoaştere, imaginaţie, forţă creatoare şi credinţă. Iar toate acestea se hrăneau reciproc. «Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!» Îi plăcea să rostească aceste versete din Psalmul 119, preferatul său. Îi mai plăcea să cânte la vioară, să se plimbe pe faleză, să bea cafea la Vraja Mării, să muncească. În toate găsea frumuseţea vieţii”.

Subiectul predilect al creațiilor lui Ionel Mătăsăreanu era marea, în diverse ipostaze, motiv pentru care era surpranumit și „pictorul mării”. În 2014, constănțenii au avut privilegiul să-i admire, la Muzeul de Artă, o parte dintre lucrări reunite într-o expoziție personală cu caracter retrospectiv: „Țărmuri însorite”. Expoziția fusese deschisă pe 15 ianuarie, de ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, care devenise și Zi a Culturii Naționale. Cu acel prilej, maestrului i se înmânase Medalia de Aur a orașului.

Era prima expoziție personală după o absență de 13 ani. Dar nu ultima, pentru că în februarie 2016 a fost organizată, tot la Muzeul de Artă, o expoziție cu vânzare - la inițiativa moștenitorilor săi - cu ultimele lucrări ale maestrului Ionel Mătăsăreanu.

Doi ani s-au scurs de la moartea „pictorului mării” care își doarme somnul de veci la Cimitirul Central, însă tablourile sale rămân o dovadă vie a unui suflet îndrăgostit de mare, de forme și culoare, de frumos.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța