Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
20:10 06 03 2025 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dragoș Alexandrescu, dirijor de soi din Constanța, la ceas comemorativ

ro

06 Mar, 2025 17:00 173 Marime text
  • În anul 1948, Dragoș Alexandrescu s-a mutat în București pentru a studia Conservatorul. Aici i-a avut ca profesori pe: George Breazul (teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziție), Teodor Rogalki (orchestrație), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner și Tineriu Alexandru (folclor), Irina Lăzărescu și Eugenia Ionescu (pian), Ion Ghica și Paul Jelescu (citire și partituri)
  • Cariera sa de dirijor se confundă cu lăcașuri bisericești. Prima dată a fost dirijor al corului de la Bisercia „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța. Ulterior, a fost psalt și dirijor la corul Bisericii „Parcul Domeniilor” din București. Pe parcurs, Dragoș Alexandrescu a mai fost: slujitor la Catedrala Episcopală din Huși (1947-1949), redactor-șef la Biblioteca Muzicală a Radiodifuziunii Române din București (1949-1951), preparator (1950-1958), asistent (1958-1962), lector (1962-1958), conferențiar (1968-1990) și profesor (1990-2004) la Catedra de teorie și solfegiu la Conservatorul din București
 
Dragoș Alexandrescu s-a născut pe 16 ianuarie 1927, la Constanța, în cea mai importantă familie de muzicieni dobrogeni, a cărei activitate se întinde, din tată în fiu, de aproape două secole.
 
Tatăl lui a fost Aur Alexandrescu, profesor la liceul comercial, dar și bun violonist, care a i-a fost elev lui Eduard Caudella. Mama lui Dragoș Alexandrescu, Moldova, a fost pianistă și soprană.
 
Dragoș Alexandrescu a învățat la Liceul „Mircea cel Bătrân” Constanța, activând în corul și orchestra liceului, la armoniu.
 
Studiile muzicale sistematice le-a început la Constanța, în perioada 1931-1941. A fost pregătit de pianista Natalia Margarity-Funduca.
 
În anul 1948, Dragoș Alexandrescu s-a mutat în București pentru a studia Conservatorul. Aici i-a avut ca profesori pe: George Breazul (teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziție), Teodor Rogalki (orchestrație), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner și Tineriu Alexandru (folclor), Irina Lăzărescu și Eugenia Ionescu (pian), Ion Ghica și Paul Jelescu (citire și partituri).
 
În anul 1954, Dragoș Alexandrescu a aboslvit Conservatorul, având ca lucrare simfonia „Dobrogea”.
 
Tot la capitolul studii superioare, precizăm că Dragoș Alexandrescu a absolvit și Facultatea de Agronomie din Capitală, promoția 1949.
 

Cariera sa de dirijor se confundă cu lăcașuri bisericești. Prima dată a fost dirijor al corului de la Bisercia „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța. Ulterior, a fost psalt și dirijor la corul Bisericii „Parcul Domeniilor” din București. Pe parcurs, Dragoș Alexandrescu a mai fost: slujitor la Catedrala Episcopală din Huși (1947-1949), redactor-șef la Biblioteca Muzicală a Radiodifuziunii Române din București (1949-1951), preparator (1950-1958), asistent (1958-1962), lector (1962-1958), conferențiar (1968-1990) și profesor (1990-2004) la Catedra de teorie și solfegiu la Conservatorul din București.
 
În rândurile următoare, redăm o listă a creațiilor muzicale ce poartă semnătura a regretatului dirijor:
  • Muzică vocal-simfonică: „Cantata pentru solo bas, cor și orchestră”; „Cantata Independenței”
  • Muzică simfonică: „Doina”; „Ardeleana”; „Dobrogea”; „Adamclisi”; „Histria”
  • Muzică de cameră: „Preludiu și fugă în stil preclasic”; „Balada”; „Scerzo”; „Sonate”; „Variațiuni pe tema unui colind”; „Trei miniaturi”; „Monet”
  • Prelucrări din folclor pentru orchestră populară: „Cântec din regiunea București”; „Hora din Focșani”
  • „Muzică corală: „Pe vale, Leano, pe vale”; „Dobrogea, mândră grădină”; „Seară pontică”; „Cântările Sfintei Liturghii din perioada octoihului”
  • Muzică vocală (voce și pian): „În casa-n care au stat de veghe crinii”; „Trece Badea pe măgură”; „Bairamdede”
 
Constănțeanul a fost autorul următoarelor lucrări didactice: „Elemente constitutive ale muzicii” (1965) – în colaborare cu Ion Vicol; „100 solfegii” (1957-1970); „400 dictate muzicale” (1957-1977); „Teoria muzicii” (vol. I, București, Editura „Universul Național de Muzică”, 2004).
 
De-a lungul carierei, Dragoș Alexandrescu a fost membru al ajuriului la Concursul de interpretare din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Berlin, apoi secretar al juriului la Festivalul Tineretului de la București.
 
Ca afilieri, el a fost membru începând cu 1990 al Uniunii Compozitorilor din România, membru onorific în „Honorary Advisory Board” din „The American Biographical Institute” din Carolina de Nord, SUA și, de asemenea, a fost fondatorul Cenaclului Muzical din Constanța, colaborând cu Emanoil Frusinescu și Dem Diaconescu.
 

În anul 2014, într-o zi de 7 martie, Dragoș Alexandrescu trecea la cele veșnice.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Dragoş Alexandrescu (galerie foto)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii