Editorial Mesajul politicienilor - Ne doare în… cot de voi, dragi români, deţinuţii ne interesează!

Părinţii secătuiesc bugetul cu indemnizaţiile lor, copiii de peste doi ani trebuie pedepsiţi prin scăderea alocaţiei de la 200 de lei la 84 de lei pe lună, iar noi vom mări normele de hrană pentru deţinuţi! Cam acesta este mesajul pe care politicienii noştri ni-l transmit cu nonşalanţă zilele acestea.
 
De ce? Pentru că pot, pentru că îi doare fix în… cot de problemele reale ale ţării, pentru că li se rupe… sufletul mai degrabă de deţinuţii cu drept de vot (aspect foarte important) decât de pacienţii români care mor prin spitalele lipsite de dotări, infectate şi nesubvenţionate, pentru că îi doare la bască de cadrele medicale suprasolicitate şi prost plătite, de profesorii ajunşi bătaia de joc a sistemului, de infrastructura mai mult decât deficitară de la noi. Nu, ei le-au rezolvat pe toate şi au rămas deţinuţii, bieţii de ei, de bunăstarea lor trebuie să ne ocupăm.

112,8 lei versus 84 

Recent, am citit o ştire prin care directorul interimar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ne informa despre posibilitatea creşterii normei de hrană pentru deţinuţi („există această posibilitate, să îmbunătăţim hrana deţinuţilor prin creşterea valorii financiare“). În prezent, suma alocată zilnic pentru mâncarea fiecărui deţinut este de 3,76 de lei, iar discuţii se poartă pentru creşterea ei la 5 lei pe zi. Sunt de acord, nu este o sumă foarte mare, însă, dacă facem calculul, chiar şi la valoarea pe care o are în prezent, 3,76 de lei pe zi, înseamnă că, pe lună, fiecare deţinut primeşte pentru hrană suma de 112,8 lei. Mă scuzaţi că privesc aşa, dar, deşi mică, suma este mai mare decât cea alocată de guvernanţi creşterii unui copil ce a depăşit vârsta de doi ani.
Concret, aşa cum s-a mai scris, un copil de peste doi ani primeşte 84 de lei pe lună de la stat, bani din care trebuie să îşi asigure nu numai hrana, cum se întâmplă în cazul deţinuţilor, ci şi toate celelalte necesare creşterii. De ce această diferenţă?

Ce „produce“ deţinutul pentru stat? 

Bun, să admitem că micuţul de peste doi ani nu „produce“ pentru stat. Dar deţinutul ce „produce“ pentru stat? Sau ce bun aduce statului, de merită să primească masă, cazare şi altele gratis? Acum, pe bune, nu vreau să par cinică sau mai ştiu eu cum, dar să ne amintim că deţinuţii cu pricina nu au nimerit toţi în penitenciar pe ochi frumoşi ori de băieţi buni ce-au fost, să păstrăm în minte faptul că poate nu chiar toţi sunt aceşti nevinovaţi, victime ale sistemului, bla bla bla… Să nu uităm că mulţi dintre ei sunt criminali, violatori, pedofili, tâlhari, oameni care nu se dau în lături de la a intra în casă peste oameni şi a le da în cap şi aşa mai departe.

Dreptul de vot, un aspect decisiv în alocarea sumelor 

Aşadar, cu ce sunt ei mai buni decât un copil de merită să primească mai mulţi bani pe lună (atenţie, doar pentru mâncare, că restul intră în alţi bani)? Aaaa, da! Deţinuţii au, mulţi dintre ei, drept de vot. Cred că aşa se explică misterul. Vin alegerile parlamentare.
 
Aşadar, să nu ne mai mirăm că statul pune deţinuţii mai sus decât pe ceilalţi cetăţeni. Să nu ne mai mirăm că se tăvăleşte Guvernul că părinţii secătuiesc bugetul ţării cu indemnizaţiile lor, să nu ne mai întrebăm de ce părinţii cu drepturi la sume mai mari sunt puşi la zid şi linşaţi mediatic, să nu ni se mai pară ciudat că politicienii cer dezbateri pentru stoparea indemnizaţiilor.

Statul de drept judecă strâmb 

Să nu ne mai mirăm că un copil valorează 84 de lei în viziunea politicienilor, în timp ce un deţinut are o valoare mai mare şi pe care, cel mai probabil, o vor mai creşte. Să nu ne mai ridice semne de întrebare faptul că medicii, profesorii şi alte categorii profesionale nu reprezintă nimic în faţa celor cu putere de decizie. Să ne resemnăm cu gândul că trăim la noi în ţară, acolo unde statul de drept judecă… strâmb în toate problemele!