Farmecul... verde al Dobrogei Experienţe culturale inedite sau emoţii şi amintiri pentru mai târziu, călăuzite de Crucea Sudului (galerie foto)

Galben stins, ici-colo nuanţe de pământiu, combinaţii picturale de galben şi verde imposibil de redat pe pânză şi mult, mult verde: intens sau mai pal... stins de câte un ochi de apă în care se reflectă azuriul cerului de iulie. 
 
Autobuzul înaintează. Peisajul se schimbă, casele, modeste sau trainice, cu faţade din piatră, cu pomi plini de roade la porţi, în curţi sau în grădini, alternează cu întinderile de verdeaţă, cu câmpurile de floarea soarelui, cu viţa-de-vie, cu câte un lan de grâu semănat mai târziu probabil, deoarece sezonul treieratului a fost în toi, lăsând pe alocuri mirişti care au împrumutat culoarea spicelor coapte, retezate scurt, de la rădăcină. Aceasta este Dobrogea, fascinanta Dobroge, şi acestea sunt culorile ei. Înainte de a păşi în împărăţia verdelui şi a câmpurilor cu floarea-soarelui, se traversează rapid staţiunile Eforie, Neptun, Olimp, golaşe la început de zi.
 
În goana primelor ore ale zilei, prin împărăţia verdelui, autobuzul face primul popas într-un loc cu o încărcătură spirituală, un loc care mai poartă încă ecoul paşilor Sfântului Apostol Andrei din Betsaida, cel dintâi chemat dintre ucenicii lui Hristos, fratele lui Simon Petru, căruia, prin tragere la sorţi, i-a revenit misiunea de a propovădui pe pământul Dobrogei actuale cuvântul Evangheliei. Mănăstirea şi Peştera Sfântului Andrei, care ţin de comuna Ion Corvin, sunt flancate de păduri, dar cărarea asfaltată care duce spre „biserica“ modestă din grotă, unde cel dintâi chemat la apostolie şi-a odihnit trupul, pe laviţele de piatră, este expusă soarelui. Acesta încinge cimentul de un gri palid, pe care se pare că l-a împrumutat chiar şi pangarul din vecinătate.
 
Mai ales în luna iulie, razele soarelui muşcă nemilos din pelerinul care căută nu doar linişte sufletească şi răspuns la rugăciunile fierbinţi, ci şi răcoarea peşterii Sfântului Andrei, care a luat forma unui biserici, cu turlă, dar a cărei intrare, făcută de om, pentru a apăra de intemperii grota, pare că are efectul pe care îl au geamurile cu tâmplărie PVC asupra unui superb şi vechi monument de arhitectură. E adevărat, scopul scuză mijloacele. Peştera naturală a fost descoperită în anii `40 de către un fiu al locului, avocatul şi doctorul în teologie Ioan (Jean) Dinu, care ar fi visat trei nopţi la rând că în acest loc şi-a găsit loc de odihnă cel dintâi chemat dintre apostoli.

Raiul rândunelelor 

Părintele Ioan, care îndeplineşte rolul de ghid al mănăstirii, dar care stă şi la pangar, este în aceste locuri de 27 de ani, venind de la Mănăstirea „Sihăstria“ în anul 1990. După spusele sale, Sfântul Apostol Andrei a ajuns pe tărâmul dobrogean al Schytiei Minor în anul 46. „A stat aici patru ani, a întemeiat o mănăstire puternică. În 1410, când au invadat turcii Dobrogea, aici erau 5.000 de călugări. Ca obşte era cea mai mare mănăstire de pe Glob. Pe partea de pădure erau catedrale mari, nu ca aceasta pe care am făcut-o noi aici, mică, două într-o parte de peşteră şi două în altă parte de peşteră“.
 
Şi biserica mare este aşezată sub cupola de foc a soarelui, lipsită de umbra vreunui copac, deşi există vădite tendinţe de a îmblânzi ornamental, cu vegetaţie, împrejurimile. Mai fericit poziţionate sunt chiliile călugărilor şi acareturile mănăstireşti, inclusiv ţarcurile cu porumbei rotaţi, găini pitice şi... păun. De altfel, după aceste ţarcuri se află înălţată un fel de biserică, în demisolul căreia se află izvoarele cu apă rece precum gheaţa, care traversează acest pământ apostolic, captate într-un baptisteriu. Acestea reprezintă apa celor nouă izvoare (unele au fost colmatate între timp) despre care legenda spune că au apărut după ce Sfântul Apostol Andrei a bătut cu toiagul din pământ, botezând în apa lor pe primii creştini: Innul, Rimmul şi Pimmul, care au devenit, şi ei, slujitori ai lui Hristos. „Să reţineţi că aici s-au dat primele botezuri. Aici e poarta creştinismului în România şi în Europa. Primii preoţi aici i-a hirotonit, primii episcopi, primii patriarhi“, a subliniat părintele Ioan.
 
De remarcat că Mănăstirea „Peştera Sfântului Andrei“ este un adevărat rai al rândunelelor care şi-au făcut zeci de cuiburi în pridvorul bisericii mari sau la balcoanele corpului de chilii, animând cu zborul şi ciripitul lor atmosfera amiezilor fierbinţi de iulie.
 
„Să ştiţi că aici este un loc binecuvântat de Dumnezeu, sfânt, al doilea după Ierusalim. (...) Aici e o mănăstire care este a unui sfânt apostol, nu a unui mucenic sau sfânt“, a ţinut părintele Ioan să întărească cele spuse, amintind şi de tămăduirile săvârşite în peştera Sfântului Andrei.
 
Cu cuvintele părintelui Ioan în gând şi cu setea astâmpărată de apa rece de la izvor, călătoria pe „Ruta verde“ a continuat, fiind întreruptă de o... incursiune gastronomică: un prânz cu mâncare dobrogeană tradiţională.

Întâlnirea cu istoria, pe Dealul Monumentului

Apoi, spusele lect. univ. dr. Răzvan Pantelimon, ghidul acestei experienţe dobrogene inedite, care spunea că „Dobrogea este cel mai bogat teritoriu în vestigii istorice din toată România, raportată la suprafaţa sa, aici regăsindu-se urme ale locuirii încă din zorii preistoriei“, s-au adeverit, deoarece autobuzul a avut ca destinaţie Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

 
Înălţat, deloc întâmplător, pe un deal înalt (numit Dealul Monumentului de localnici), la 161 de metri faţă de nivelul Mării Negre, pentru a domina împrejurimile, edificiul masiv a fost gândit ca un simbol al forţei marelui imperiu, care trebuia să se vadă departe, chiar şi dincolo de bătrânul Danubius.
 
Conform ghidului de la Tropaeum Traiani, monumentul a fost ridicat pe locul în care s-a dat cea mai mare bătălie din primul război daco-roman, unde au murit aproximativ 4.000 de soldaţi romani. El reprezintă o poveste în piatră: pregătirea de luptă, luptele cavaleriei şi ale pedestraşilor, portul geto-dacilor şi bogăţia ţinuturilor ocupate de ei, alocuţiunea Împăratului Traian şi supunerea populaţiei învinse.
 
Timpul a trecut, iar în Evul Mediu, monumentul pare să-şi fi pierdut puterea de atracţie asupra locuitorilor acestor locuri. Supus trecerii timpului, vânturilor şi caniculei dobrogene, monumentul triumfal de la Adamclisi s-a transformat într-un morman de piatră şi mortar, înconjurat de trepte, metopele fiind căzute la întâmplare. Deoarece nucleul acestui edificiu în ruină din piatră şi mortar (emplectonul) semăna cu o cupolă de lăcaş creştin, turcii l-au denumit Adam Clisi, adică biserica omului, denumirea fiind preluată şi de satul care a fost întemeiat în vecinătatea ruinelor. Călătorii străini care au străbătut Dobrogea otomană au fost impresionaţi de această „masă de piatră de forma unei cupole, care înainte fusese îmbrăcată în reliefuri şi coloane, ale căror resturi zac în împrejurimi“. Descrierea, realizată în 1837, îi aparţine viitorului feldmareşal von Molke, învingător al lui Napoleon al III-lea la Sedan, care îşi imagina, judecând după miezul format din blocuri masive de piatră, că acolo s-ar fi aflat mormântul unui comandant roman.
 
Era aproape de adevăr. Misterul ruinei a fost desluşit de Grigore Tocilescu, acesta scriind şi cea dintâi monografie a monumentului, în 1895, subliniind: „S-a lămurit misterul monumentului de la Adamclisi; el a fost construit în memoria campaniilor lui Traian contra dacilor, într-un loc ce se numea Tropaeum Traiani“. De altfel, el a numit acest monument „actul de naştere dăltuit în piatră al poporului român“.
 

În afară de monumentul triumfal, au mai fost ridicate un altar (cenotaf), în cinstea soldaţilor, unde erau trecute numele şi locul lor de provenienţă, şi un mausoleu înălţat în cinstea unui mare general roman. Piesa de rezistenţă este amplasată în vârful monumentului şi reprezintă echipamentul unui general roman. O inscripţie, reconstituită de către Grigore Tocilescu, atestă că impresionantul monument a fost făcut pentru a preamări victoria lui Traian, fiind închinat Zeului Marte Răzbunătorul de către „împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustul, Biruitorul Germanilor, al Dacilor, Mare Preot, având puterea de Tribun al Plebei pentru a XIII-a oară, proclamat de armată Imperator pentru a V-a oară, părintele patriei după ce a învins armata dacilor şi a sarmaţilor...“.
 
Timp de trei ani a durat construcţia acestor edificii (106-109) şi tot trei ani le-a luat contemporanilor reconstituirea monumentului (1974-1977), prilej cu care metopele din calcar sarmatic, 54 la număr, dar din care au mai rămas doar 48, au fost înlocuite cu replici, blocurile originale din piatră fiind păstrate în muzeul de la Adamclisi, în prezent închis pentru reabilitări.

La pas prin cetate

După această întâlnire emoţionantă cu istoria, urmează o vizită la ruinele marelui oraş Tropaeum Traiani, ridicat pe o veche cetate geto-dacică, care se întindea pe o suprafaţă de zece hectare, cu patru bazilici paleocreştine şi una civilă, basilica forensis, înconjurată fiind de 22 de turnuri de apărare. Cetatea prosperă a suferit atacuri repetate ale popoarelor migratoare.
 
În prezent, din cele 300 de hectare, turistul pasionat de istorie parcurge doar 300 de metri, aceasta fiind lungimea aleii principale, orientată est-vest, pe marginile căreia cresc în voie iarbă, salvie şi flori de morcov sălbatic.
 
Spectaculoasă este basilica forensis datând din secolul al IV-lea, asemănătoare celei de la Pompei, compartimentată în trei nave, cu câte două rânduri de coloane de dimensiuni impresionante, din care s-au păstrat până în prezent doar câte 18 baze de coloane.

Tradiţii şi delicii

Lăsând în urmă cetatea şi Dealul Monumentului, care încă se mai iţeşte pe la cotiturile drumului, autobuzul îşi continuă drumul spre Cobadin, unde a existat o importantă comunitate de etnici germani, nevoiţi să părăsească aceste locuri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi unde, în prezent, există o importantă comunitate de tătari. Tot în acest spaţiu şi-a găsit sfârşitul şi Gogu Puiu, faimosul luptător anticomunist. Aici, pe platoul din faţa Bibliotecii Comunale şi a Consiliului Local, ansamblul Canlar întoarce călătorul în timp, prezentând un frumos program de dansuri tradiţionale tătăreşti şi chiar aromâne. Odată încheiat programul artistic, călătorii înfometaţi sunt îmbiaţi să se delecteze cu savuroase preparate tradiţionale: baclavale, kobete, saraili, cantik (geantâc), şuberk şi ayran.

O podgorie la malul Mării Negre şi stil de viaţă  à la française

La lăsarea amurgului, pasionaţii de experienţe culturale şi gastronomice - un prânz la pensiunea Trophaeum Traiani, cu produse eco s-a... interpus între popasul de la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei“ şi vizitarea monumentului triumfal de la Adamclisi - poposesc la Olimp, la pitorească podgorie Clos des Colombes, „visul nebunesc“ al unei franţuzoaice din regiunea Champagne, Anne Marie Rosenberg, care vorbeşte româna perfect, dar cu un simpatic accent din ţara natală. Asumându-şi riscul, întreprinzătoarea franţuzoaică a transformat o veche fermă într-un domeniu viticol. Termenul „Clos“ din titulatura micului domeniu desemnează o podgorie închisă, împrejmuită de un zid de pietre, iar „Colombes“ trimite cu gândul la casa cu porumbeii din acest loc, pe care actuala proprietară a renovat-o.
 
În anotimpul în care arborele de mătase (mimoza sau Albizia Julibrissin) îşi etala florile roz în amurg, primirea s-a dovedit a fi excelentă, la fel ca şi locurile şi vinurile seci: alb, rose şi roşu, servite cu nişte delicioase „chapeau chapeau“ cu diverse umpluturi - peşte, carne de porc, carne de vită, fructe de pădure şi ciocolată -, creaţii proprii ale gazdei.
 
Întregul periplu pe drumurile verzi ale Dobrogei face parte din Ruta Verde, turul „Crucea Sudului“ (pe această rută mai există şi turul „Secretul Templierilor“) şi este o marcă TourX, o platformă digitală de experienţe online, care mai cuprinde alte două rute - Ruta Albastră („Între cetăţi şi ape“ şi „O zi în Deltă“) şi Ruta Mov („Aventurile Templierilor“ şi „Tabăra Danais“) - şi tot atâtea experienţe spirituale, culturale şi gastronomice. TourX, proiectul de promovare a Dobrogei, este promovat de Inomar Cluster, în parteneriat cu litoralulromanesc.ro, printre cei care asigură succesul acestuia, pe drumurile Dobrogei continentale, aflându-se: Stănică Enache, iniţiatorul conceptului, lect. univ. dr. Răzvan Pantelimon, Laura Stroe şi Ioana Manea.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa