Fascinatia Bretaniei in pictura romaneasca
Fascinatia Bretaniei in pictura romaneasca
24 Jul, 2007 00:00
ZIUA de Constanta
1107
Marime text
Directorul Muzeului de Arta din Constanta, dr. Doina Pauleanu, s-a intors, de curand, dintr-o calatorie de documentare in localitatile bretone in care au pictat artistii romani.
Aceasta aventura se va concretiza prin aparitia unei lucrari bilingve (romano-franceze) si a unei expozitii, care va fi vernisata atat in tara, la Muzeul de Arta, cat si la Brest. Punctul de plecare al proiectului "Bretania in pictura romaneasca" a fost volumul monografic "Pictori romani la Balcic", lucrare care surprinde perioada de maturitate a artistilor romani. Studiul dedicat pictorilor romani din Bretania este cu atat mai interesant, cu cat surprinde perioada de inceput a celor care se aflau in faza experimentelor plastice. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Franta era "capitala" artistica a Europei si a lumii. Dupa ce absolveau facultatea de Belle Arte, artistii alegeau Franta pentru a-si completa studiile de pictura. Dupa Nicolae Grigorescu, toti marii pictori au plecat sa picteze in Bretania. Situata in nord-vestul tarii, aceasta zona pitoreasca si neatinsa de civilizatie, cu un popor de origine celtica, cu traditii si vestimentatie originale, i-a fascinat pe marii pictori ai vremii. Artisti din America, Scandinavia, Germania, Anglia, Italia sau Polonia vor veni in acest loc de pelerinaj al artei moderne. Regiunea era accesibila pe calea ferata, iar pictorii, cu sume modeste, locuiau la hanuri sau la sateni. Pictorul Paul Gaugain sau Scoala de la Pont-Aven sunt doar cateva referinte care se leaga de numele zonei bretone. Emile Bernard defineste, in 1888, sintetismul, acceptata imediat in Bretania de Gauguin si grupul sau. Tot aici, se constituie si gruparea Nabis. In acest fel, regiunea franceza a fost un spatiu formativ pentru pictorii scolilor nationale. Lumina rece a Bretaniei care se reflecta in culoarea redata pe panza a stat la baza formarii pictorilor romani, care, in perioada de maturitate, se vor intoarce la Balcic, pentru a-si impregna creatiile cu lumina Sudului. Artistii romani nu s-au orientat catre sintetism sau nabism. Prin intermediul peisajului, traditiilor si culturii bretone, artistii romani s-au definit in raport cu impresionismul, postimpresionismul si modernitatea. Ei au asimilat aceste curente in perioade, moduri si stiluri personale. Nicolae Grigorescu, pictorul intemeietor de scoala, descoperea in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, peisajul, oamenii si traditiile din Finistère, deschizand sugestiilor impresioniste arta sa de plein air, deprinsa la Barbizon. Dupa marele artist, in Bretania vor picta ulterior Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady, Nicolae Grant, Stefan Popescu, Iosif Iser, Constantin Petrescu Dragoe sau Kimon Loghi. Si lista continua cu Rodica Maniu, Cecilia Cutescu Stork, Eustatiu Stoenescu, Jean Al. Steriade, Elena Popea si Max W. Arnold. Singurii care nu au pictat in Bretania au fost Stefan Luchian, Ion Andreescu si Nicolae Toniza. "Studiul impactului produs de natura si cultura bretona asupra pictorilor romani va crea noi paliere de investigare, lectura si interpretare a operei marilor pictori, dintr-o perioada stralucita a artei nationale", a spus coordonatorul proiectului, dr. Doina Pauleanu.Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii