„Împăcați constănțenii cu Constanța“ Reflecții pe marginea unui spectacol atipic (galerie foto)

O nouă abordare a actului artistic aduce în atenție o formulă inedită a piesei de teatru „Jurnal de Constanța“, în regia Lidiei Carmen Vidu.
 
Timp de trei zile (3, 4 și 5 martie), pe scena Teatrului de Stat Constanța au avut loc primele reprezentații ale spectacolului-documentar „Jurnal de România“, regizat de Carmen Lidia Vidu și bazat pe experiențele de viață a șase actrițe din Constanța: Mirela Pană, Turchian Guzin Nasurla, Alina Manţu, Laura Iordan Adrian, Florina Stănculeţ şi Lana Moscaliuc. O piesă care ne pune față în față cu hibele orașului și care ne îndeamnă să facem parte din schimbare, aceasta fiind necesară și începând cu fiecare dintre noi.
 
Acest tip de spectacol apare ca element inovator, de mișcare, fiind o formă de antiteatru, în opoziție cu teatrul clasic. Deși mesajul transmis pare să fie concentrat pe intimitățile din viața fiecărei actrițe, prin faptul că acestea își dezgolesc sufletul, comunică și se comunică pe sine în fața publicului, supratema spectacolului nu vizează viața actorului, ci mediul în care acesta a trăit, respectiv Constanța. În acest sens, regizorul piesei mărturisește că mesajul se decodifică prin aceea că și-a manifestat interesul pentru viața morală a omului de cultură, asociind viața acestuia cu mediul în care trăiește.
 
Expresia actriței în momentul în care a descoperit că se compune un scenariu cu replici din viața ei a fost sinceră, privind interviurile ca ședințe de psihoterapie. În acest context, Alina Manțu, actriță la Teatrul de Stat Constanța, a declarat, pentru ZIUA de Constanța: „Dacă în alte spectacole te ascunzi în spatele personajelor și nu ești tu, nu te expui pe tine, aici tocmai simplul fapt că suntem noi, că este vorba despre noi, de nemulțumirile, fricile, bucuriile noastre... asta a fost dificil“.
 
Expresivitatea redată prin emoțiile pe care cele șase actrițe le-au trăit nu a putut fi observată pe chipurile lor, dat fiind faptul că reflectorul focaliza imaginile ce conturau momente, situații, amintiri din viața lor, fără să aducă măcar o pată de lumină din expresia feței fiecăreia.
 
De la teama ca subiectul să nu fie important, la neîncrederea că publicul nu ar fi interesat de detaliile din viața actrițelor, neliniște pe care ele însele o aveau, s-a ajuns la un produs artistic, în care fiecare om se poate identifica, dacă nu cu poveștile de viață, cu simbolistica situației pe care mediul de viață o oferă.
 
Carmen Vidu, regizoarea spectacolului, le-a exersat memoria, capacitatea de a-și asuma și a-și povesti trecutul, „s-a jucat cu mințile lor“, conform mărturisirilor actriței Mirela Pană, prin sesiunile lungi de interviuri, care s-au materializat în mici fragmente din viața lor. „Ceea ce este inovator astăzi, mâine poate să devină clasic“, adaugă Alina Manțu.
 
Într-o lume în care „a judecaׅ“ a devenit un obicei, actrițele reușesc să se raporteze la public, destăinuindu-se ca la un prieten de-al lor. Reușita de a-și exprima intimitatea pe scenă se identifică cu ideea că „asumarea unui lucru duce la împăcare“, mărturisește Alina Manțu.

 
În final, emoțiile cu care lucrează stârnesc în om dorința de introspecție, piesa jucând rolul de „schimbător de viteză“. Ea îndeamnă la o împăcare a constănțenilor cu orașul lor, după cum susține Mirela Pană - „Împăcați constănțenii cu Constanța!“, publicul fiind parte dintr-o creație colectivă ce provoacă emoție, dar și reflecții amare.
 
Florina Nănescu şi Andrei Flangea sunt studenţi ai Facultăţii de Litere, specializarea Jurnalism, Universitatea „Ovidius“, Constanţa