În lumea mincinoasă scornită de povești/Cu moși ce-împart iluzii fără de osteneală Răvășitoarea poezie a unui fost comandant de poliție din Constanța de sărbători
În lumea mincinoasă scornită de povești/Cu moși ce-împart iluzii fără de osteneală: Răvășitoarea poezie
26 Dec, 2017 04:07
ZIUA de Constanta
5625
Marime text
Acum câteva zile, comisarul șef (r) Adrian Nicola, a postat pe pagina sa de Facebook o poezie, dedicată sărbătorilor de iarnă.
Nu una patetică, sentimentală, cu amintiri ale copilăriei cu moși și capre, lerui-ler și plugușor, sau sorcove și stele.
Nu. Ci una care ar trebui să ne trezească la realitate și să ne facă să ne dumirim unde suntem.
Facem precizarea că Adrian Nicola a fost adjunctul comandantului Poliției Municipale Constanța, în jurul anilor 2000.
Redăm, integral, poezia, așa cum a fost publicată pe pagina sa de Facebook.
Sărbători
Cad brazii de pe munte pe ierburi de beteală
Sub globuri de lumină arzând nepământești
În lumea mincinoasă scornită de povești
Cu moși ce-împart iluzii fără de osteneală.
Suntem mai buni în vorbe cu har meșteșugite,
Zâmbind șiret sub palma ce gura n-o astupă,
Sperând milostivirea ce vom primi-o după
Pomana ce-o vom face, din oase și copite.
În goana cea sporită de foamea noastră mare,
Mânăm în chiot turma pe căi fără ocol,
Prin aburi mizerabili de sânge și alcool,
Făcându-ne altarul un soi de abatoare.
Din post în post dorința și pofta e mai mare,
Smerenia nu-și are cătare, nici folos,
Ne ghiftuim cu gândul la mila lui Hristos
Și așteptăm din ceruri o vorbă de iertare.
Am cumpăra-o poate, averi se mai găsesc
Sau am închiria-o de la vreun amanet
Cu camătă am lua-o, de-ar da-o vreun ascet,
Sau am fura-o, poate, de n-ar fi prea livresc.
Se tânguie în beznă Copilul și în ger,
Din stele e turnată durerea mamei sfinte,
Dar ne îndreaptă pururi privirea înainte
Spre zorii de speranță, în cânt de lerui-ler.
21.12.2017
Nu una patetică, sentimentală, cu amintiri ale copilăriei cu moși și capre, lerui-ler și plugușor, sau sorcove și stele.
Nu. Ci una care ar trebui să ne trezească la realitate și să ne facă să ne dumirim unde suntem.
Facem precizarea că Adrian Nicola a fost adjunctul comandantului Poliției Municipale Constanța, în jurul anilor 2000.
Redăm, integral, poezia, așa cum a fost publicată pe pagina sa de Facebook.
Sărbători
Cad brazii de pe munte pe ierburi de beteală
Sub globuri de lumină arzând nepământești
În lumea mincinoasă scornită de povești
Cu moși ce-împart iluzii fără de osteneală.
Suntem mai buni în vorbe cu har meșteșugite,
Zâmbind șiret sub palma ce gura n-o astupă,
Sperând milostivirea ce vom primi-o după
Pomana ce-o vom face, din oase și copite.
În goana cea sporită de foamea noastră mare,
Mânăm în chiot turma pe căi fără ocol,
Prin aburi mizerabili de sânge și alcool,
Făcându-ne altarul un soi de abatoare.
Din post în post dorința și pofta e mai mare,
Smerenia nu-și are cătare, nici folos,
Ne ghiftuim cu gândul la mila lui Hristos
Și așteptăm din ceruri o vorbă de iertare.
Am cumpăra-o poate, averi se mai găsesc
Sau am închiria-o de la vreun amanet
Cu camătă am lua-o, de-ar da-o vreun ascet,
Sau am fura-o, poate, de n-ar fi prea livresc.
Se tânguie în beznă Copilul și în ger,
Din stele e turnată durerea mamei sfinte,
Dar ne îndreaptă pururi privirea înainte
Spre zorii de speranță, în cânt de lerui-ler.
21.12.2017
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii