In Memoriam academician Ștefan Ștefănescu. „Se duc, discret și pe neștiute, vechii cărturari...ׅ“

La vârsta de 89 de ani, inima academicianului Ștefan Ștefănescu, membru titular al Secției de științe istorice din cadrul Academiei Române, a încetat să mai bată. Și poate că, așa cum remarca și prof. univ. dr. Stoica Lascu în mesajul pe care l-a transmis redacției ZIUA de Constanța, știrea ar fi trecut drept un fapt banal dacă... „Întâmplător, am aflat azi - de la profesorul Radu Ștefan Vergatti -, că în ultimele zile ale trecutului an s-a săvârșit din viață profesorul Ștefan Ștefănescu (24 mai 1929-29 decembrie 2018), slujitor devotat, învățat și onest al lui Clio”, începe mesajul istoricului constănțean. „Nici un ziar nu s-a învrednicit a-i consemna trecerea pe Celălalt Tărâm, ca reper de contemporană cronică măcar - era «doar» om de știință, un «fost», nu un showman teverist ori sportsman, ce și-a dedicat viața cercetării trecutului medieval al Neamului și Țării, slujind în egală măsură Istoriografia și Învățământul românesc.
 
Spre onoarea lor însă, Academia Română - al cărei membru a fost -, Institutul de Istorie «Nicolae Iorga» - unde și-a desfășurat, decenii întregi, activitatea (pe care l-a și condus), respectiv Societatea de Științe Istorice din România - al cărei membru (și vicepreședinte) a fost, au consemnat, cum se cuvine, chemarea Dincolo a nonagenarului Senior al Istoriografiei.
«A murit așa cum a trăit, cu o mare discreție, atât de adâncă încât abia acum - posta, la 11 ianuarie curent, profesorul Bogdan Teodorescu - aflăm cu toții că s-a stins în urmă cu mai multe zile, neîngăduindu-ne nici măcar gestul firesc de a-l fi însoțit pe ultimul drum»...
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
 
Un gând de aducere aminte și cinstire și pentru alți doi devotați slujitori ai lui Clio, din două extremități ale Țării - profesorul dobrogean Gheorghe Dumitrașcu (născut pe 25 septembrie 1939) (se săvârșesc astăzi - 17 ianuarie - n.r. - doi ani de la plecarea sa) și profesorul bănățean Mihai Pârvulescu (născut pe 10 august 1951) (se va împlini curând, la 24 ianuarie, și anul plecării dânsului)...”.
 

Despre istoricul Ștefan Ștefănescu

 
Din ferparul publicat de Academia Română vă oferim câteva date biografice, spre a înțelege valoarea academicianului român Ștefan Ștefănescu (24 mai 1929 - 29 decembrie 2018).
Născut la 24 mai 1929, în Goicea Mică, județul Dolj, Ștefan Ștefănescu a urmat cursurile Colegiului Național Militar „N. Filipescu“ de la Mănăstirea Dealu-Predeal și pe cele ale Facultății de Istorie din București. A optat pentru o carieră în domeniul istoriei și s-a specializat în bizantinologie și istoria medievală a slavilor de sud la Universitatea „M.V. Lomonosov“ din Moscova. În 1957 devine doctor în istorie.
 
Începând cu anul 1965 a efectuat o serie de stagii științifice în Franța, la École Nationale des Chartes, École Pratique des Hautes Études (VIème section), la Collège de France și la Sorbona.
 
A activat ca cercetător, profesor universitar și editor de documente. În perioada 1960-1966 a fost secretar științific și șef al Secției de istorie medie și vechi instituții românești la Institutul de Istorie „N. Iorga“ al Academiei Române, institut pe care l-a condus apoi ca director adjunct, în perioada 1966-1970, și director vreme de 20 de ani (1970-1990). A desfășurat, de asemenea, o intensă activitate didactică în cadrul Facultății de Istorie a Universității din București, unde a fost decan al Facultății de Istorie (1975-1977) și al Facultății de Istorie-Filosofie (1977-1984). Din 1984 a fost șef al Catedrei de istoria României.
 

Activitatea didactică s-a împletit cu o susținută muncă științifică, concretizată în peste 500 de titluri, care abordează domenii precum: istoria medie a României, demografie istorică, istoria instituțiilor, istoria structurilor socio-politice medievale ale Țării Românești, istoria relațiilor internaționale.
 
În martie 1974 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din decembrie 1992, membru titular. Ștefan Ștefănescu a fost membru în Comitetul Național al Istoricilor din România, membru al Academiei Europene de Istorie de la Bruxelles, al Comisiei Internaționale pentru Istoria Adunărilor de Stări, al Comisiei Internaționale de Studii Slave din cadrul Comitetului Internațional de Științe Istorice, membru în conducerea Centrului de Studii Istorice Italo-Române de la Milano.
A fost distins cu Ordinul „Meritul Științific“ (1966), cu Premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române (1967), cu Ordinul bulgar „Sf. Metodiu și Chiril“ (1977), cu Ordinul Național „Pentru Merit“ (2000). Cetățean de onoare al municipiului Craiova, al comunelor Călugăreni și Goicea.
 
Sursa foto: www.acad.ro