Originar din Pitești, Alexandru Gherghel s-a născut în ziua de 27 aprilie 1879, într-o familie de intelectuali. Părinții săi au fost Mina și Ion Gherghel. Tatăl său a predat limba germană, fiind profesor la Câmpulung Muscel. De asemenea, Alexandru Gherghel a fost unchiul eseistului, dramaturgului, poetului și jurnalistului Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu).

Câmpulung Muscel a fost locul unde Alexandru Gherghel și-a petrecut copilăria și adolescența, împreună cu D. Nanu, Mihăescu Nigrim și Eugeniu Ștefănescu. Tot aici, a început să compună primele versuri.

Liceul l-a început la „Sfântul Sava” din București, unde a studiat până în clasa a X-a, ulterior fiind dat de părinți la liceul din Pitești finalizându-și astfel studiile secundare.

În perioada sa de licean a început să dezvolte o pasiune pentru literatură și cu ajutorul lui Ion Minulescu, mai mic cu an decât el, a publicat revista literară „Luceafărul”, suspendată curând de directorul școlii.

În martie 1908, proaspătul absolvent de liceu a plecat să-și continue studiile în străinătate, mai precis la Berlin. Alexandru Gherghel a fost admis la specializarea drept, dar din cauză că a rămas fără posibilități de întreținere materială a abandonat facultatea și s-a întors în România. De aici a început lunga sa carieră funcționărească.

Alexandru Gherghel a devenit administrator de plasă la Brăhășești, județul Tecuci. A ocupat aceeași funcție și la Târgul Cucului, la Cotești, lângă Focșani, iar în septembrie 1911 s-a mutat la Constanța.

Timp de o vreme a fost profesor, însă esența muncii sale a fost reprezentată de poezie și avocatură. El a publicat, printre altele, următoarele volume de poezii: „Cântece în amurg” (București, 1906), „Insula uitării” (Constanța, 1924), „Raze și umbre” (Constanța, 1933), „Solitare” (Constanța, 1935) și „Solitare, Sonete” (Constanța, 1935). A mai avut o colaborare de peste zece ani cu revista „Viață nouă” și cu „Românul literar” (1905-1907). Alexandru Gherghel a fost și directorul publicației constănțene „România de la mare” (1935-1936) și pentru scurt timp a condus și revista „Pontice”.


Alte colaborări ale lui Alexandru Gherghel au fost cu: „Analele Dobrogei”, „Astra dobrogeană”, „Calendarul Dobrogea Română”, „Conservatorul Constanței”, „Cuget liber”, „Dobrogea jună”, „Graiul Dobrogei”.

La începutul lui 1937, la inițiativa lui Alexandru Gherghel s-a înființat Societatea Scriitorilor Dobrogeni, având ca scop „legătura între scriitor şi cititori, prin şezători literare, de cunoaştere între scriitori, de înfiinţare a unei edituri, care ar însemna o ridicare morală a scriitorului dobrogean”. Cinci ani mai târziu, piteșteanul devenea membru al Societății Scriitorilor Români.

De asemenea, scriitorul a activat în domeniul juridic, politic și școlar. În 1919 era atât avocat, cât și profesor de limba germană la Liceul „Mircea cel Bătrân”. În anul 1926 a fost ales cu unanimitate de voturi Decan al Baroului Constanța, iar peste doi ani a devenit prefectul județului Caliacra. În 1943 a primit distincția de „decan pe viață” al Baroului Constanța.

Ultimii ani de viață au însemnat pentru scriitor pierderea în negura uitării și cufundarea în sărăcie. Alexandru Gherghel a decedat pe 21 decembrie 1951 în casa fostului lucrător la CFR, Constantin Martinescu.

În memoria sa, o stradă din cartierul Inel II îi poartă numele.


Citește și:
#citeşteDobrogea 140 de ani de la naşterea lui Alexandru Gherghel, naturalizat dobrogean timp de patru decenii