In memoriam George Apostu, sculptorul care a realizat „Fructul Soarelui” din Costinești

 
George Apostu, cel care a rămas în istorie ca un valoros sculptor al României, s-a născut în ziua de 20 decembrie 1934, în satul Stănișești, județul Bacău.
 
În anul 1953, aflat la București, George Apostu se înscria la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Ceramică. După un an și jumătate, el a renunțat și s-a reînscris la secția de sculptură, la clasa prof. Ion Lucian Murnu. I-a mai avut ca profesori pe: Boris Caragea, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Costin Ioanid și Constantin Baraschi.
 
În 1957, George Apostu a participat pentru prima dată la o expoziție de grup pentru tineret, la Moscova, cu lucrarea „Cap de copil”.
 
Din anul 1964 și până când s-a stins din viață, George Apostu a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate: Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc. În anul 1983, Primăria Paris i-a oferit un atelier de creație.
 
Încă din primii ani ai producției sale artistice, George Apostu a găsit în creația populară – în special în sculptura în lemn sau piatră și în piesele de etnografie – temeiurile inovației stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele și convențiile unui realism îngust, academizant. Apelul la izvoarele artei populare a fost făcut de pe pozițiile unei concepții originale, rezultat al culturii plastice și al temperamentului său, care a re forța să individualizeze forme de largă circulație, să supună întregul material imaginativ al operei la o matrice stilistică personală. Prin acest mod creator de raportare la valorile patrimoniale, George Apostu a dovedit că și-a însușit esența lecției lui Constatin Brâncuși.
 
De-a lungul timpului, băcăuanul a realizat mai multe sculpturi realizate în aer liber, printre care se numără și „Frcutul Soarelui”, ridicat la Costinești, în anul 1979. Conform „Dicționarului sculptorilor din România, secolele XIX-XX”, scuptura mai are o replică la Galați și Suwako, Japonia.
 
Alte lucrări „semnate” de sculptor sunt: Grenoble, Măgura, Costinești, Voroneț, Balta-Albă și București.
 

În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu acel fond ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, și care îl inspirase și pe Constantin Brâncuși, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.
 
Privind distincțiile oferite, George Apostu s-a mândrit cu premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române (1966), marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1970) și Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist român” (1971).
 
Sculptorul a trecut în neființă la doar 51 de ani, pe 13 octombrie 1986, la Paris, Franța. Este înmormântat în Cimitirul Pere-Lachaise din capitala „Hexagonului”.
 
În memoria sa, în anul 2001, în Parcul Kiseleff din București a fost organizată Zona Apostu, care reprezintă un ansamblu sculptural de opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după piesele originale realizate în lemn și piatră artificială.
 
Redăm câteva dintre expozițiile personale și de grup pe care le-a avut în decursul anilor:

 

De asemenea, el a fost prezent și la simpozioanele: 1967 - Grenoble, Franța; 1970,1975 - Măgura, Buzău; 1973 - Siklos, Ungaria; 1974 - Lindabrunn, Austria; 1976 - Austria și Krapina, Iugoslavia; 1978 - Suwako, Japonia; 1979 - Galați și Zarand, Ara; 1981 – Brăila și 1985 - Aix-en-Provence, Franța.
 
Sursă text: centrulapostu.ro
 
Citește și:
Istoria Dobrogei Un mare sculptor român al lumii - Ion Jalea