In memoriam George Ștefănescu, pictorul inspirat de locurile și peisajele din Dobrogea

 
George Ștefănescu – Râmnic, pe numele complet, a venit pe lume într-o zi de 20 aprilie 1914, în satul Plăginești (actualul Dumbrăveni), județul Râmnicu – Sărat.
 
În municipiul cu același nume ca județul, George Ștefănescu a urmat școala (1926 – 1933), remarcându-se la orele de desen. El obișnuia să lucreze ca ucenic al unui pictor de biserici, în timpul vacanțelor de vară, fiind inițiat în tehnica frescei.
 
Anul 1933 l-a găsit pregătindu-se, alături de colegul Geo Zlotescu, în atelierul lui Ion Theodorescu – Sion, pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din București. A studiat la instituția amintită între 1933 – 1936, la clasa de pictură a lui Nicolae Dărăscu.
 
Prima oară când George Ștefănescu a expus a fost în anul 1936, într-un magazin de artă din București.
 
După finalizarea stagiului militar și întoarcerea în București, pictorul a urmat cursurile organizate la atelierele „Zapan”, unde l-a avut ca profesor pe Lucian Grigorescu.
 
Între anii 1948 – 1952, a făcut grafică publicitară (afișe și generice de filme) și a fost directorul laboratorului „Filmul Popular”. Din cauza stării de sănătate (a fost rănit în timpul luptelor din Al Doilea Război Mondial), și-a întrerupt activitatea artistică până în anul 1955.
 
Cu sprijinul mentorului Nicolae Dărăscu, care între timp, i-a devenit prieten, George Ștefănescu a reînceput să lucreze în atelier. Ulterior, a intrat în colectivul Teatrului Bulandra ca pictor scenograf. De asemenea, a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În anul 1960, s-a ocupat de scenografia spectacolului „Mamouret” de Jean Sermet, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal. La cererea acesteia, pictorul a realizat portretul lui Tony Bulandra, expus în Muzeul Teatrului Român. Primul său atelier de creație a fost amenajat în incinta atelierelor de tapițerie ale teatrului aflate pe cheiul Dâmboviței.
 

Pe lângă munca depusă în folosul Teatrului Bulandra, George Ștefănescu a expus, în 1965, la Salonul de pictură și sculptură din București și a deschis prima expoziție personală de atelier în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu. În vara lui 1966, George Ștefănescu a făcut o călătorie pe litoralul bulgăresc, pictând numeroase acuarele, precum și pe litoralul românesc, unde a fost inspirat de locurile din Dobrogea: Tulcea, Mamaia, Eforie, Constanța. De asemenea, în 1967 a pictat în Delta Dunării.
 
După ce a încheiat capitolul „Teatrul Bulandra”, Ștefănescu a participat la expoziția „12 pictori români”, organizată la Hambrug, în 1975. Peste patru ani, a participat la Salonul Republican de Pictură și la o expoziție de artă românească organizată la Tokio. După anii `80, a început să-și deschidă expoziții personale în străinătate. Astfel, în 1984, a deschis o expoziție personală de pictură și grafică la Willebroek, Belgia și la Werdohl, Germania. Anul următor, a deschis o expoziție la Hagen, Germania.
 
În anul 1989, George Ștefănescu s-a stabilit în Germania, în orașul Ludinghausen din Nordhein – Westfalen. A continuat să profeseze în domeniul artistic, deschizând și participând la mai multe expoziții.
 
Amintim câteva dintre operele lui George Ștefănescu: „Natură moartă cu mușcată” (1936), „Peisaj la Balcic” (1936), „Natură moartă cu pește” (1957), „Autoportret” (1967), „Portret cu floarea de colț” (1968), „Jocul ielelor” (1968), „Karneval” (1978), „Muzica” (1978), „Menestrel” (1980), „Harlekin” (1991), „Trei țărănci” (1995), „Magicianul verde” (2004) etc.
 
El a decedat în orașul german Ludinghausen, pe 29 octombrie 2007.

 
Citește și:
In memoriam Nicolae Dărăscu, un pictor atras de peisajele Dobrogei