In memoriam Grigore Kiazim, rapsodul care a bucurat plaiul dobrogean

 
Venit pe lume la data de 12 februarie 1913 la Măcin, județul Tulcea, Grigore Kiazim a rămas în amintirea colectivă ca un mare rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist consacrat pe plan național la mandolină, cobză și banjo.
 
Grigore Kiazim s-a născut într-o familie mixtă din punct de vedere etnic. Mama lui era de naționalitate română, iar tatăl era turc.
 
El a fost unul dintre primii cobzari din România, care s-a remarcat în interpretarea pieselor concertante încă din anii `30.
 
În anul 1934 și-a început colaborarea cu redacția de folclor a Societății de Radiodifuziune.
 
În anul 1950 a devenit primul cobzar angajat la formarea Ansamblului „Ciocârlia” și ulterior la Ansamblul „Rapsodia Română”, din 1971.
 
Artistul a mai avut colaborări de scurtă durată cu Ansamblul „Perinița” și „Doina” al Armatei.
 
Grigore Kiazim și-a format propriul taraf ce îi purta numele și care a funcționat între anii 1973 – 1975. Taraful lui era specializat pe muzica tradițională a comunităților etnice din Dobrogea, îndeosebi turci și tătari.
 

Amintim de următoarele melodii din repertoriul său: Cântec turcesc de nuntă din Dobrogea; Sârba de la Măcin; Geamparalele din Medgidia, Hora bătută; Horă și sârbă dobrogeană; Șapte văi și-o vale-adâncă; Hora dinspre ziuă; Sârba ca la nuntă; Joc din Dobrogea; Hora de la Clejani etc.
 
Grigore Kiazim a murit la data de 2 iunie 1989, la București.
 
„Pe neașteptate, într-o zi de la începutul lunii iunie 1989, strunele inimii generoase ale maestrului, s-au rupt, iar glasul mandolinei și a celorlalte instrumente fermecate a tăcut. Atunci, sufletele ni s-au umplut de durere și plumb. Pleca dintre noi un mare artist”, spunea Aurel Băbeanu, trei ani mai târziu, în revista „Doina”.
 
Citește și:
Ion Amititeloaie, la a 69-a aniversare Constanța a devenit a doua casă pentru interpretul de muzică populară