In memoriam Ioan Bălan, episcop greco-catolic, deținut în lagărele comuniste

Ioan Bălan s-a născut pe 11 februarie 1880  în Teiuş, Alba și s-a stins din viață, la 79 de ani, pe 4 august 1959, mănăstirea Ciorogârla din Bucureşti.

A fost hirotonit preot la 24 iunie 1903. A avansat la canonic mitropolitan 1921 și, apoi, episcop greco-catolic de Lugoj din octombrie 1936. 

S-a remarcat și în timpul lucrărilor pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene în anul 1929, ca delegat în Comisia Vaticanului.

A fost arestat în 29 octombrie 1948, pentru că a refuzat, alături de ceilalți episcopi greco-catolici, semnarea  declaraţiei de trecere la ortodoxie. Reţinut la Securitatea din Lugoj, a doua zi a fost transferat la Ministerul de Interne. La 31 octombrie 1948 a fost internat la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani (27 februarie 1949). La 24 mai 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet. Prin Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952 a primit o condamnar administrativă de 24 luni, pedeapsa fiind majorată cu 24 luni începând de la 30 ianuarie 1954 (Decizia M.A.I. nr. 684 din 28 decembrie 1953).

La 4 ianuarie 1955 a fost transferat la Bucureşti, internat la Sanatoriul Gerota, iar la 2 februarie 1955 mutat la Spitalul „I.C. Frimu”. La 7 mai 1955 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş. La 12 iulie 1956, a fost mutat la Mănăstirea Ciorogârla unde a trăit până la sfârșitul vieții.

A murit la 4 august 1959, la vârsta de 79 de ani.

Sursă foto și de documentare: Memorialul Sigher

Citește și:

„Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România”, expoziție inedită despre acțiunile violente ale regimului comunist