Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
In memoriam Isabela Aguletti, balerina de renume a Liricului constănțean care ar fi împlinit 79 de ani
In memoriam Isabela Aguletti, balerina de renume a Liricului constănțean care ar fi împlinit 79 de ani
02 Feb, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
1496
Marime text
1496
Marime text
- Cariera de balerină a fost legată de Liricul orașului de pe litoral timp de 28 de ani
- A jucat rolul principal în opt spectacole de balet
- A decedat în anul 2004, la vârsta de 60 de ani
Născută la data de 2 februarie 1944, Isabela Aguletti a fost pasionată de balet și a reușit să devină una din cele mai apreciate și reputate balerine din istoria teatrului constănțean.
În anul 1962, ea absolvea Liceul de Coregrafie din București.
Din acel moment și până în 1990, Isabela Aguletti a fost balerină (prim-solistă) la Teatrul Liric Constanța.
A primit rolul principal în următoarele spectacole de balet: Esmeralda („Esmeralda”); Maria („Fântâna din Bachisarai”); Nastasia („Nastasia”); Ileana („Marinarul visător”); Giselle („Giselle”); Quitteria („Don Quijote”); Zâna („Spărgătorul de nuci”); Nastasia („Domnișoara Nastasia”).
Ea a mai participat la seri de balet cu spectacole coupe, la momente solistice în „Lakme”, „Faust”, „Carmen”, „Traviata”, „Trubadurul”, la operetele „Soarele Londrei”, „Bal la Savoy”, „Liliacul”, „Văduva veselă”, „O noapte la Veneția”, „Cântărețul mexican”, „Casa cu trei fete”.
Coregrafia spectacolelor de balet în care a jucat era semnată de nume precum Mireille Savopol, Oleg Danovski sau Ioan Tugearu.
De asemenea, balerina a colaborat și cu Televiziunea Română, având apariții în emisiunea muzicală „În pași de dans” și în filmul TV „Marinarul visător”.
A lucrat și cu Teatrul de revistă „Fantasio” și Teatrul Dramatic Constanța.
Cariera de balerină a însemnat și turnee în țări precum URSS, Republica Democrată Germană, Bulgaria, Polonia, Italia, Olanda, Belgia, Elveția, Luxemburg, Austria și Danemarca.
După retragere, Isabela Aguletti a fost asistent de coregrafie la spectacolele Teatrului Liric constanța, unde a și predat studii de balet noilor generații.
Redăm mai jos descrierea balerinei din cartea „Dulcea povară” scrisă de Jean Badea:
„«Este, fără îndoială, cea mai bună balerină a Teatrului Liric din Constanţa», scria despre ea jurnalistul Ion Popovici «Întrunind calităţi deosebite, ea abordează cu succes toate genurile de dans, de la cel liric la dramatic şi comic». Absolvind în 1962 Liceul de Coregrafie din Bucureştiul natal, la clasa Clara Volini, Tilde Urseanu, Gelu Matei, a primit repartizarea la actuala Operă constănţeană. Deşi a colaborat cu celelalte teatre din oraş (Dramatic şi «Fantasio») sau cu unităţile turistice din Mamaia (în programele de bar), Isabela a rămas definitiv legată de colectivul de balet al Liricului aflat sub «bagheta» maestrei Mireille Savopol. A obţinut repede, fără «anticameră», titlurile de solistă şi prim-solistă, meritate atât prin rezultatele imediate de pe «scândură», cât şi prin studii necruţătoare la sală sau prin cursuri de perfecţionare (Dresda, 1971).
Isabela a interpretat un repertoriu bogat, din care n-au lipsit marile partituri clasice visate de orice balerin încă de pe băncile şcolii: Swanilda din Coppelia («A făcut o demonstraţie de virtuozitate, dând impresia de zbor aerian, cu piruete şi sărituri largi şi elegante, fără aparenţe de efort» - Ioana Paţe), Mirtha şi Giselle din Giselle («S-a identificat cu Giselle, desfăşurând o bogăţie de sentimente şi dând proporţii neaşteptate în trăiri lirice, exaltări pasionale [ ...]» - Carmen Chehiaian), Esmeralda din Esmeralda, Quitteria din Don Quijote, Zâna din Spărgătorul de nuci. În acelaşi timp, Isabela şi-a confirmat harul artistic în baletele româneşti, pendulând cu graţie între umorul subtil imprimat ţambalagiului din baletul La piaţă şi tragismul năprasnic, dar bine controlat, din Domnişoara Nastasia (rolul titular).
Admiratorii acestei soliste - şi n-au fost puţini - îşi vor aminti şi de Doina din Primăvara («O tehnică bine pusă la punct, o ştiinţă a compoziţiei rolului, o intuiţie a datelor lirice ale personajului propulsează creaţia acestei dotate dansatoare într-un meritat con de lumină» -Viorel Creţu), de Maria din Fântâna din Baccisarai sau de uimitoarea Pisică din Alice în Ţara Minunilor. Din fişa sa de creaţie nu pot lipsi nici baletele moderne O viaţă, Orele mării, Miniaturi în paşi de dans ş.a. În afara spectacolelor de balet, Isabela a interpretat partituri solistice în opere (Traviata, Carmen, Trubadurul) şi operete (Liliacul, O noapte la Veneţia, Bal la Savoy, Soarele Londrei, Cântăreţul mexican, Văduva veselă). A dansat şi peste hotare în turneele teatrului (Bulgaria, Polonia, Italia, RDG, ţările din fosta URSS) sau ale agenţiei de spectacole «Schlotte» din Viena (Germania, Belgia, Austria, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Danemarca).
După pensionare (1990), a continuat să vină la teatru, ca spectator fidel al noilor premiere, demonstrând că înstrăinarea de «cea de-a doua casă a artistului» nu este o regulă încremenită în tipare rigide atunci când nu-ţi pierzi tinereţea artistică şi când dragostea faţă de profesie şi colegi rămâne intactă. Avea să ne părăsească în vara anului 2004, când nimeni nu se aştepta să fie atât de grăbită. A răpus-o o boală crudă şi a plecat din lumea asta fără a face valuri inutile, încet, liniştită, ca şi cum ar fi păşit în poante pe covorul prietenei sale, Giselle...“.
În 2018, pe 12 iunie, cu prilejul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănțean”, desfășurat în foaierul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța și organizat de cotidianul ZIUA de Constanța, Consiliul Județean Constanța a decorat-o post-mortem pe balerină cu medalia „Jean Ionescu” și placheta #RespectTeatru. Alături de cele două distincții, Primăria municipiului i-a înmânat soțului ei scrisoarea de recunoștință.
Citește și:
#DobrogeaDigitală: Isabela Aguletti – „frumoasă, statuară, redefinind mișcarea...”
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
