In memorian Remus Opreanu Primul prefect al județului Costanța cunoscut pentru că a susținut interesele Dobrogei

• Astăzi se împlinesc 177 de ani de la nașterea lui Remus Opreanu, politician român, primul prefect al județului Constanța cunoscut pentru faptul că a susținut interesele Dobrogei chiar și după încheierea mandatului,în calitate de parlamentar.

Remus Opreanu s-a născut pe 22 septembrie 1844, în Constanța, în perioada Imperiului Otoman. S-a stins din viață pe 23 octombrie 1908, la București.

A fost avocat, judecător și politician. A îndeplinit pe rând funcția de prefect al județului Tulcea în perioada 10 mai 1881 și septembrie 1881, prefect al județului Constanța, între 23 noiembrie 1878  și septembrie 1881.

A rămas în istorie ca primul prefect al județului Constanța, cunoscut pentru faptul că a susținut interesele Dobrogei chiar și după încheierea mandatului, în calitate de parlamentar. A fost pe rând procuror și supliant la Tribunalul de Prahova, judecător la Brăila, procuror la curtea din Focșani, judecător și procuror general la curtea din Craiova, prefect de Putna și procuror general la Curtea de Apel din București.

În noiembrie 1878 a fost numit prefect al districtului Constanța din provincia Dobrogea, atașată României în urma Congresului de la Berlin. În septembrie 1881 a demisionat și s-a stabilit la București. Ca deputat, senator de Ialomița cât și consilier al Curții de Casație, a susținut interesele Dobrogei în Parlament.

O stradă din centrul vechi al Municipiului Constanța precum și o localitate din județul Constanța îi poartă numele. De asemenea, Școala cu clasele I-VIII nr. 7 din Constanța se numește, de la 28 noiembrie 2006, Școala Gimnazială „Remus Opreanu“.
 
Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu, au conturat portretul marelui liberal în volumul „Istoria Dobrogei“, volum ce poate fi parcurs integral accesând Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța:
 

„Primul prefect al judeţului Constanţa, Remus Opreanu, intelectual erudit, cu studii clasice la Pisa-Italia şi doctoratul în drept la Paris, s-a impus prin ştiinţa sa administrativă şi prin spiritul gospodăresc. El a vădit o largă înţelegere a nevoilor româneşti şi, în egală măsură, a minorităţilor. Remus Opreanu a făcut parte din generaţia de cârmuitori locali capabili să umble zile întregi, pe drumuri desfundate şi prin sate sărmane, împreună cu medicul ce ducea cu el farmacia portativă, respingând astfel activitatea din cabinet sau concediile prelungite în străinătate.“

În volumul „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, semnat de către Constantin I. Brătescu, D. Stoicescu conturează un alt portret al aceleiași personalitate, cartea poate fi descărcată gratuit din Biblioteca Digitală Ziua de Constanța.

 

„Populaţia Constanţei n’a uitat niciodată că a avut în fruntea administraţiei la începutul regimului românesc un om al justiţiei. Remus N. Opreanu avea un trecut strălucit în magistratură, ca judecător în tribunalele Ploeşti, Brăila, Târgovişte, apoi procurer sau consilier in Curţile de apel din Focşani, Craiova şi Bucureşti... Chiar dupăce a eşit din demnitatea de prefect, a avut loc in Curtea de Casaţie până la înaintată bătrâneţe.

L-am cunoscut şi l-am privit cu respectoasă admiraţie: un bătrân de statură mijlocie, brun şi vibrant de vioiciune, cu vorba fermă, expresia unui suflet puternic şi unui caracter de bronz. In societatea în care l-am cunoscut el era cel mai înalt magistrat - la Casaţie, eu cel mai mic - supleant la tribunal. M’am apropiat de el cu tot avântul meu tineresc pentru cariera ce îmbrăţişasem şi el m’a aprobat şi încurajat povestindu-mi faptele mari la care luase parte. Prefectura Constanţei şi activitatea sa din acel timp era ceva cu care se mândrea.
 
„Marea albastră, lumea cea mai bună decât noi...“
 
- «Ce-am văzut, ce-am simţit şi ce-am învăţat atunci, povestea el, mi-a deschis un orizont imens pentru viitorul României. Mi se părea că sbor când am pus piciorul pe ţărmul Mării Negre cu administraţia mea, cu Justiţia noastră. Constanţa era un târg mic şi nespălat, ruinat; judeţul - câmp de hoţi de cai... Și totuşi, pe deasupra acestor elemente, pe care le găseam susceptibile de îndreptare, am întrezărit viitorul si l-am arătat tuturor... Oraşul avea o poziţie minunată pentru un mare port, iar judeţul avea pământ bun pentru vrednicia românească. Dincolo de brigandajul hoţilor de vite şi de murdăria târgului oriental era marea albastră, lumea cea mai bună decât noi...
 
Atunci am întrevăzut puterea noastră maritimă, care se va ridica valorificând munca naţională şi am spus ce-am întrevăzut. Am avut ocazia s’o spun şi ca senator în Iunie 1886. Mi se datoreşte, aşa cum este, o carte din Codul Comercial, cea despre comerciul maritim. Am fost pentru cea mai largă şi modernă legiuire si nu streina nouă, - codul Italian reprezintă foarte multe uzuri din Mediterana şi Marea Neagră, uzuri pe care străbunii noştri le-au practicat în legăturile lor cu Genovezii şi Veneţienii. Am ţinut să revenim la ale noastre»“.

 
Sursa foto: Ilustrație din volumul Istoria Dobrogei, de Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu

 
Citește și:

#citeșteDobrogea: 175 de ani de la nașterea lui Remus Opreanu - un model al demnitarului dedicat binelui public
 
#DobrogeaDigitală: În urmă cu 141 de ani, Remus Opreanu devenea prefect al Constanţei