info-sud-est.ro Academicianul Răzvan Theodorescu, fondatorul Legii 422 - „Arătați-i la televizor cu cătușe, ca să se vadă că pentru braconajul arheologic se pot pune cătușe!”

Răzvan Theodorescu este istoric de artă și doctor în ştiinţe istorice. Din anul 2000 este membru titular al Academiei Române (membru corespondent – 1993) și conduce astăzi Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual din cadrul instituției. Răzvan Theodorescu a fost ministrul Culturii în perioada 2000-2004 și unul dintre fondatorii Legii 422/2001, prima lege din România referitoare la protejarea monumentelor istorice.
 
ISE: Cât de important este, în viziunea dumneavoastră, patrimoniul istoric și cultural pentru o comunitate?
 
Răzvan Theodorescu: Este cartea de vizită a unui popor, oglinda unei națiuni. Interesul și respectul pentru patrimoniu înseamnă respectul de sine însuși, iar popoarele care nu au un asemenea respect își pierd în fond trecutul și n-au niciun viitor. Aș adăuga o deosebire între Orient și Occident, este vorba unui mare poet francez, Jean Cocteau, care spunea că „Orientul începe acolo unde nu se mai întreține nimic”. Dacă m-aș gândi bine, Orientul începe uneori în vremea noastră, pe plaiurile noastre.
 
„Când eram ministru, ca să vedeți până unde se ajunsese, am ajuns cu însoțitorii mei la ușa închisă a mormântului Hypogeu“
 
ISE: Cum ați perceput, în mandatul dumneavoastră de ministru al Culturii, problemele Constanței în ce privește starea patrimoniului cultural și istoric al comunității de la malul mării? (Cazinoul, cetățile antice, Edificiul Roman cu Mozaic și mormântul Hypogeu, Palatul Regal din Mamaia, Sinagoga Așkenază sau Geamia Hunkiar – toate monumentele aflate într-o stare avansată de degradare)
 
R.T.: În timpul mandatului meu am vizitat Constanța și Murighiol, Histria și Mangalia, Medgidia și Capidava ș.a.m.d. Aș adăuga că pentru mine cazurile cele mai flagrante constănțene în timpul mandatului meu și după mandatul meu rămân la două extreme istorice: Hypogeul (cunoscut drept mormântul pictat – zona „Zorile“ n.red.), un unicat european de la începuturile creștinismului, de pe vremea lui Constantin cel Mare. Bătaia de joc a început imediat după Revoluție. Culmea este că atunci când a fost descoperit, am fost unul dintre primii care au spus că este un monument creștin și mi s-a spus că acest lucru ar putea să dezavantajeze, dar am persistat în a spune că este un monument foarte important al creștinismului timpuriu. Imediat după 1990, cu regretatul meu coleg și prieten Adrian Rădulescu, care era pe atunci prefect al județului Constanța, am încercat să facem ceva, nu s-a făcut nimic, iar când eram ministru, ca să vedeți până unde se ajunsese, am ajuns cu însoțitorii mei la ușa închisă a mormântului Hypogeu, a început să se caute cheia ș.a.m.d. Ceea ce se petrece în continuare este o bătaie de joc. La celălalt capăt istoric al patrimoniului este cazul Cazinoului, un giuvaier de Art Nouveau în întreaga Europă de Sud-Est. N-am reușit să fac nimic, nici în cazul Hypogeului, nici în cazul Cazinoului. Nici nu puteam să fac ceva pentru că ele erau în administrarea autorităților locale și cred că au rămas în această situație.
 
ISE: Care sunt gradul de implicare și interes pe care Ministerul Culturii l-a manifestat, în mandatul dumneavoastră, pentru patrimoniul istoric și cultural constănțean?
 
R.T.: Mărturisesc că implicarea ministerului a fost redusă în ceea ce privește restaurarea de arhitectură, dar a fost importantă în ceea ce privește săpăturile arheologice. Cred că au fost acordate atunci sume consistente de către minister pentru săpături. În ceea ce privește restaurările, lucrurile nu au stat foarte bine și punctul meu de vedere este și ușor autocritic. Eu sunt foarte legat de monumentele dobrogene nu numai prin meserie, ci și prin biografie. În 1959, 1960, 1961, dat afară din universitate, am fost trimis la munca de jos care s-a desfășurat în Dobrogea, la monumentele istorice. Eram muncitor necalificat pe șantier, mai ajutam și la cercetare în timpul liber, cunosc bine situația din acea vreme. Lotul Dobrogea al Direcției monumentelor istorice era, în acei ani, o podoabă, am lucrat la Mozaic în Constanța, am lucrat intens la monumentul funerar cu papirus, de pe actualul stadion de la Mangalia, cunosc bine cum erau organizate lucrurile și, fără să fiu un nostalgic, vă spun că în materie de monumente istorice, în Dobrogea se stătea foarte bine.


Autor: Andreea Pavel
sursa: info-sud-est.ro

Citeşte interviul integral pe Info Sud Est