Interviu cu Alexandra Petrişor şi Dragoş Horghidan Poveste de dragoste şi performanţă în doi, în acorduri de chitară (galerie foto)

Sunt tineri, frumoşi, foarte talentaţi şi au o mare pasiune: chitara. Luaţi separat, se numesc Alexandra Petrişor şi Dragoş Horghidan, iar împreună formează un cuplu imbatabil, pe scena de concert - Duo Kitharsis -, dar şi în viaţă de zi cu zi.
 
Alexandra s-a născut în Constanţa, iar Dragoş s-a născut şi a copilărit în Cernavodă. Deşi aveau ca pasiune comună chitara, s-au cunoscut abia la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (UNMB). Au cântat împreună „din joacă“, iar de atunci sunt de nedespărţit. Din 2013, s-au stabilit în Franţa, unde s-au perfecţionat în tainele chitarei clasice şi fac ceea ce ştiu mai bine: cântă sau predau cursuri de chitară.
 
Cei doi au şi alte preocupări frumoase. Cititul se numără printre ele, iar Alexandra are talent şi la pictură. De curând, pe 5 ianuarie, Duo Kitharsis a fost recompensat cu Menţiunea Specială pentru Excelenţă în cadrul Galei Studenţilor Români din Străinătate, ediţia a VIII-a, la categoria „Premiul special pentru arte“. Dacă doriţi să-i cunoaşteţi mai bine pe aceşti doi tineri frumoşi, citiţi interviul de mai jos!

Cum şi când aţi descoperit chitara? 

Alexandra Petrişor: Chitara a intrat în viaţa mea foarte natural, ca o continuare a ceea ce făceam deja de opt ani. Am început cu studiul mandolinei, la Casa de Cultură, sub îndrumarea domnului profesor Ilie Belcin, care m-a iniţiat în tainele muzicii şi mi-a insuflat pasiunea de a cânta într-un ansamblu. Apoi, la insistenţele doamnei învăţătoare Georgeta Apopei, de la Școala Generală „Nicolae Tonitza“, unde studiam în mare parte desenul şi pictura, am intrat la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“, la clasa de chitară a domnului profesor Constantin Acsinte.
 
Dragoş Horghidan: În ceea ce mă priveşte, îmi este foarte dificil să regăsesc momentul în care am descoperit chitara. Probabil a existat o conexiune între mine şi acest instrument încă din vieţile anterioare (râde), totuşi, întrebarea aceasta mă transpune undeva în copilărie, când sora mea Mirela, cu şapte ani mai mare decât mine, obişnuia să asculte frecvent muzică rock.

Cine sunt oamenii cărora le datoraţi dragostea voastră pentru muzică?

Alexandra: În mare parte le-o datorez părinţilor... Dacă nu erau ei, cei care să insiste - în ciuda tuturor celor care i-au sfătuit să nu mă ghideze către această carieră, ştim cu toţii stereotipurile societăţii -, cu siguranţă că nu m-aş mai fi aflat aici unde sunt. Și, bineînţeles, cum spuneam şi mai sus, cred că domnul Belcin a fost cel care mi-a insuflat pasiunea de a continua să fac muzică. Apoi, firesc ar fi să îl menţionez pe domnul Constantin Acsinte şi, nu în ultimul rând, pe domnul profesor doctor Cătălin Ștefănescu-Pătraşcu, de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
 
Dragoş: În primul rând, părinţii şi în al doilea rând, profesorii: domnul profesor Iulian Anghel, cel care m-a învăţat cum să descifrez o partitură, şi domnul profesor doctor Cătălin Ștefănescu-Pătraşcu, maestrul cu ajutorul căruia am aprofundat domeniul muzical. Aş adăuga şi aportul diferiţilor maeştri cu care am interacţionat prin intermediul master class-urilor.

 De când v-aţi stabilit în Franţa? 

Alexandra & Dragoş: În Franţa am ajuns în anul 2013, după obţinerea licenţei în Interpretare Muzicală în cadrul UNMB. Iniţial, am început studiile de Master la Hochschule fur Musik und Darstellende Kunst Stuttgart. Ulterior, am urmat un curs de doi ani de specializare în duo de chitare („Cycle de specialisation en duo de guitares“) la Conservatoire de Strasbourg, la clasa profesorilor Alexis Muzurakis şi Susana Prieto, membrii unui duo de chitare actualmente foarte în vogă, Duo Melis.
 
În iunie 2016, am absolvit cursurile de master în duo de chitare la Academie de la Musique şi Universite de Strasbourg. În prezent, ne petrecem majoritatea vacanţelor în România, alături de familie şi prieteni, totodată, un bun prilej de a onora invitaţiile la diferite evenimente muzicale desfăşurate în peisajul muzical românesc (festivaluri de muzică clasică, serate etc.).

Cum sunt priviţi şi trataţi muzicienii români în Franţa?

Alexandra & Dragoş: În general, francezii au o opinie foarte bună despre muzicienii români, aici includem atât personalităţi marcante, precum marii noştri compozitori şi interpreţi, cât şi noile generaţii de muzicieni.

Care sunt dificultăţile cu care vă confruntaţi? 

Alexandra & Dragoş: Pentru moment, ar fi ingrat să afirmăm că ne confruntăm cu mari dificultăţi...

Cât de des veniţi acasă?

Alexandra & Dragoş: În general, venim acasă în vacanţa de vară, dar au fost momente în care am fost prezenţi în ţară strict din punct de vedere profesional: concerte, recitaluri etc.

De când formaţi un duo pe scenă şi în viaţa de zi cu zi?

Alexandra & Dragoş: Ne-am cunoscut în anul 2009, când eram studenţi la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa domnului profesor doctor Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu. Ideea de a cânta împreună a început mai mult dintr-o joacă, iar pe măsură ce feedback-ul publicului devenea tot mai încurajator, am prins aripi şi astfel s-a născut Duo Kitharsis!

Cum arată o zi obişnuită din viaţă voastră?

Alexandra & Dragoş: Avem două versiuni: versiunea în care pare că ne trezim direct cu chitarele în braţe şi nu ne mai dezlipim de ele decât în caz de urgenţă şi cea de-a doua versiune, în care predăm cursuri de chitară în cadrul unor şcoli de muzică.

Dar o zi de relaxare?

Alexandra & Dragoş: De regulă, ieşim în oraş cu prietenii, la un film, sau la o plimbare cu bicicletele în natură.

Ce pasiuni aveţi în afară de muzică? 

Alexandra: Pot să spun că amândoi citim foarte mult şi ne place să ne pierdem prin cărţi ori de câte ori avem ocazia... George RR Martin şi Diana Gabaldon, autorii cei mai recenţi! Îi citesc în paralel... în engleză! Îmi plac Gabriel Garcia Marquez, Thomas Mann, Hermann Hesse, care este preferatul amândurora... Am citit aproape toate cărţile lui! Dintre autorii români contemporani am descoperit-o de câţiva ani pe Petronela Rotar, am si cunoscut-o la un concert de-al nostru la Braşov... Am facut „troc“ de cărţi şi CD. Noi i-am oferit CD-ul nostru, ea, una din cărţile ei, intitulată „Alive“. Cărţile ei sunt un fel de muzică scrisă în cuvinte pentru mine!
 
De asemenea, există o legătură foarte intimă între mine şi pictură, dat fiind faptul ca dintotdeauna am rezonat în totalitate cu artele. De aceea, m-am hotărât ca în fiecare zi să realizez câte un desen sau pictură sau chiar caricatură, în funcţie de starea de spirit în care mă aflu.
 
Dragoş: Sper să nu se încadreze la secţia „workaholic“, dar ca pasiune aş remarca timpul dedicat literaturii de specialitate, şi anume: tratate de muzică, studii de muzicologie etc.

Pe 5 ianuarie, aţi primit Menţiunea Specială pentru Excelenţă în cadrul Galei Studenţilor Români din Străinătate, ediţia a VIII-a, la categoria „Premiul special pentru arte“. Ce înseamnă pentru voi această recunoaştere?

Alexandra & Dragoş: În primul rând, ar trebui reamintit faptul că toate categoriile propuse din cadrul Galei LSRS implică tineri români foarte talentaţi, care au obţinut rezultate extraordinare în domeniul lor de activitate. Pentru noi, această nominalizare reprezintă un moment remarcabil în care chitara clasică îşi face simţită prezenţa în calitate de ambasador al muzicii clasice româneşti.

Aveţi în palmares o mulţime de premii importante. Cât de greu vă este să faceţi performanţă?

Dragoş: Da, performanţa este o „dimensiune“ care impune un anumit stil de viaţă şi solicită foarte multă autodisciplină, dar, cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că vorbim despre muzică şi plăcerea de a o împărtăşi cu oamenii!

Care sunt planurile voastre?

Alexandra: Acestea implică foarte multă dedicare şi energie alocate dezvoltării unei cariere internaţionale de succes.

 
Sursă foto: Arhiva personală a Alexandrei Petrişor

Citeşte şi: 

Podiumul unui concurs internațional de chitară, ocupat de constănţenii Alexandra Petrișor și Dragoș Horghidan (galerie foto)