Interviu cu Lelia Rus Pîrvan, director al Muzeului de Artă Constanța „ Lucrările de artă din muzeul nostru sunt bine păstrate și prețuite”

 
Lelia Rus Pîrvan s-a născut la Constanța, în 1978, este artist vizual și Doctor în Arte, cu o teză despre imaginea corpului feminin („Forma feminina intre premise teoretice si rezolvari personale”). A obținut licența la Universitatea Națională de Arte București (2002) și un master în sculptură (2003), la aceeași universitate. A avut opt expoziții personale și a participat la numeroase expoziții de grup, în țară și în străinătate (Grecia, Norvegia, Italia, Turcia, Bulgaria).
A primit mai multe distincții, între care Premiul Special al Juriului la ediția cu numărul 44 a Rassegna Internazionale d’Arte Contemporanea Sulmona, Italia (2017).
Este autoarea mai multor lucrări, dintre care amintim: Catalogul Muzeului Ion Jalea, editura Ex Ponto, Forma feminină între simbol și reprezentare, Editura EIKON.
 
Sunteți, de aproape jumătate de an, manager al unei instituții de cultură importante din Constanța, și această postură vine cu multă responsabilitate și implicare. Chiar dacă ați lucrat în Muzeu ca șef de secție, în ultimii șapte ani, nu vi s-a părut ușor copleșitoare această „provocare”?
Sigur că preluarea mandatului a avut loc într-un context foarte dificil, marcat de pierderea bruscă a fostului director, criticul de artă Doina Păuleanu din cauza virusului Covid, momentul fiind suprapus cu restricțiile impuse de pandemie, cu lansarea ultimei sale cărți, cu vernisarea expoziției Oscar Han, dar și cu lucrările de reparații și amenajare care au avut loc în muzeu până în luna februarie 2021.
În paralel cu munca administrativă din timpul restricțiilor, am încercat să menținem treaz interesul publicului pentru artă și, în perioada în care muzeul a fost închis, am postat săptămânal pe contul nostru de Facebook imagini cu lucrări din muzeu alături de scurte prezentări ale acestora.
Totodată, în această perioadă, am conceput și expoziții on-line, cum au fost cele prin care am marcat diferite momente importante (15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale, 1 iunie – Ziua Copilului) sau prin care am promovat patrimoniul muzeului nostru cum este expoziția ”Imaginea turcilor și tătarilor în arta modernă românească” realizată  în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.
După redeschiderea muzeului, am organizat Salonul de Primăvară al Filialei Constanța a UAPR, expoziția ”Între camere” a artistelor Anca Mureșan, Virginia Toma și Regina Ionescu, curatoriată de criticul de artă Erwin Kessler și am continuat proiectul ”Muzeul din depozit” cu o expoziție a artistului Octav Grigorescu. De asemenea, am contribuit cu lucrări din muzeul nostru la realizarea expoziției Oscar Han în cadrul Muzeului Național de Artă al României, expoziție curatoriată de șefa de secție de la Muzeul Colecțiilor, doamna Liliana Chiriac. În prezent, avem deschise două expoziții temporare, ”Paradisul terestru” și ”Eugen Mărgărit – pictorul solar”.
Tot în această perioadă, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, am lansat prima Bienală de Pictură din Constanța, pe care am gândit-o în memoria fostului director Doina Păuleanu. Spre surprinderea mea, peste 250 de artiști au răspuns apelului nostru iar în luna iulie vom deschide o expoziție cu cele mai bune 100 de lucrări din cele aproape 500 propuse de artiști.

Care a fost cea mai dificilă sarcină pe care ați avut-o de când conduceți destinele Muzeului de Artă?
Cele mai dificile sarcini pe care le-am avut au fost: să reușesc redeschiderea muzeului la termenul pe care mi-l fixasem și să continui lupta pe care o purtăm de aproape 12 ani în instanțele de judecată pentru păstrarea lucrărilor de la secția din Topalu.
Din fericire pentru noi toți, în data de 07 iunie, Curtea de Apel Galați a respins cererea moștenitorului doctorului Vintilă și a menținut sentința Tribunalului  Constanța. Am mai spus asta, dar o dovadă a faptului că lucrările de artă din muzeul nostru sunt bine păstrate și prețuite este și încrederea pe care domnul Mircea Barzuca, moștenitorul legal al Margaretei Sterian, ne-a acordat-o prin donația realizată în luna martie a acestui an. De asemenea, un număr mare de artiști donează în mod constant lucrări muzeului nostru, în urma expozițiilor pe care le organizăm aici. 

 
Cu atâtea responsabilități, mai aveți disponibilitate de timp și inspirație, pentru a intra în atelier?
Bineînțeles că nu am mai avut timp pentru atelier. E cel mai mare regret al meu, dar sper ca în viitor să găsesc momente de liniște în care să realizez proiectele la care acum doar visez. Inspirația există, dar trebuie să ne găsească lucrând, așa cum spunea Picasso.
 
Pentru că sunteți și cadru didactic la Facultatea de Arte din cadrul Universității "Ovidius" Constanța, v-ați gândit la proiecte în care să implicați Muzeul de artă și studenții?
Desigur că m-am gândit la asta și chiar am conceput proiectul „Redescoperind muzeul”, care se adresează studenților la arte. Primele parteneriate încheiate în acest an au fost, de altfel, cu Facultatea de Arte din Universitatea Ovidius și cu Colegiul Național de Arte „Regina Maria”. Știu din proprie experiență cât de mult înseamnă studiul după marii maeștrii, realizat nu după reproduceri fotografice, ci în mod direct, nemijlocit. 
Periodic, studenții din grupele de master la care predau au venit în muzeu unde am realizat cursuri teoretice sau practice și au luat contact cu ultimele tendințe în arta contemporană prin intermediul expozițiilor temporare.
 
Ați luat contact, cu ocazia  stagiilor de predare și formare la universități din străinătate, cu învățământul artistic din țări precum Portugalia, Grecia sau Turcia. Dacă ar fi să faceți o paralelă, ce părere aveți despre calitatea învățământului artistic românesc? Dar cel constănțean? Se poate face mai mult?

Prin intermediul programului Erasmus, am avut privilegiul să predau cursuri la universitățile din Salonic, Lisabona sau Nevșehir, unde am întâlnit studenți talentați și interesați de workshop-urile prezentate.
Un lucru pe care l-am observant însă în Portugalia a fost încurajarea lucrului în echipă și faptul că o lucrare de dimensiuni mai mari era realizată de toți studenții unui an. În România, învățământul (și aici mă refer în general, nu numai la cel cel superior) este axat mai degrabă pe studiul și performanțele individuale care încurajează competitivitatea, dar nu stimulează și capacitatea de a relaționa și de a accepta faptul că fiecare are locul și rolul său în societate.
Calitatea învățământului artistic românesc cred că este una ridicată însă, dacă ar fi să fac o paralelă, cred că pot să afirm fără să greșesc că studenții din Europa beneficiază de o bază materială net superioară nouă. Din acest punct de vedere,  sper să  se poată face mai mult în România, pentru că avem tineri extrem de talentați și bine pregătiți.
 
Vă mulțumim pentru disponibilitate și vă urăm succes, putere de muncă și... clipe de răgaz pentru propriile creații!
 
Credit foto : Alexandru Șerbănescu

Citește și :

Directorul Muzeului de Artă Constanța „Sperăm ca de azi înainte publicul să se bucure și mai mult de lucrările din minunata colecție Topalu!“