Ion Aramă, marinarul care a debutat ca scriitor la Constanța

 
Absolvent al unui liceu militar de marină, Ion Aramă și-a croit drum în viață spre lumea literaturii, fiind recunoscut pentru prozele și poemele sale.
 
El s-a născut în București, pe data de 18 octombrie 1936.
 
Catalogat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori militari de la sârșitul secolului XX, cele mai cunoscute romane ale sale reliefează evenimentele din Primul și din Al Doilea Război Mondial.
 
Studiile liceale le-a făcut la Galați, la Liceul Militar de Marină, iar la vârsta de 28 de ani, în 1964, absolvea Facultatea de Limbă și Literatură Română din București.
 
Timp de 13 ani (1955-1968), Ion Aramă a lucrat ca redactor la revista „Flota patriei” – gazeta Marinei Militare, editată la acea vreme la Constanța. În locul acesta a și debutat cu versuri, în anul 1951.
 
De-a lungul vieții, el a frecventat cenaclurile „Filimon Sârbu”, „Constanța”, „Jean Bart” și „Mangalia”.
 
A mai colaborat cu poezii, reportaje, note de călătorie și publicistică, la „Flacără”, „Viața militară”, „Scînteia tineretului”, „Apărarea patriei”, ș.a.
 
A fost, de asemenea, prezent cu nuvele și povestiri în culegeri și antologii.
 
Prezentăm titlurile volumelor publicate de Ion Aramă: „Marinar de frunte” (București, Editura Militară, 1956); „Ne așteaptă marea” (București, Editura Militară, 1968); „Rapsodia albastră” (București, Editura Militară, 1971); „Furtuna albă” (București, Editura Militară, 1972); „Gloria de toate zilele” (București, Editura Militară, 1974); „Alarmă la dana zero” (București, Editura Militară, 1975); „Luntrașii lui Vlad Vodă” (București, Editura Militară, 1975); „Țărm fără catarge” (București, Editura Militară, 1976); „Ultima redută” (București, Editura Ion Creangă, 1977); „Trecătoarea de fier” (București, Editura Militară, 1977); „Câmpia de foc” (București, Editura Militară, 1978); „Oamenii visează trandafiri” (București, Editura Militară, 1979); „Stânca speranței” (București, Editura Militară, 1980); „Strada ancorei” (București, Editura Militară, 1982); „Tronsonul b.n.” (București, Editura militară, 1983); „Am fost cu toții soldați” (București, Editura Militară, 1985); „Poligonul cu trandafiri” (București, Editura Militară, 1987); „Detașamentul «CĂLINA»” (București, Editura Militară, 1989) și „Pericol în amonte” (București, Editura Militară, 1990).
 
Ion Aramă a decedat în data de 26 septembrie 2004, în București.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
143 de ani de învățământ de marină celebrați la Constanța cu lansare de carte și spectacol artistic (FOTO+VIDEO)