Ion Roșioru ar fi împlinit 79 de ani. Profesorul a debutat ca poet în revista „Tomis”

 
Ion Roșioru este originar din satul Grunj, comuna Mânzălești, județul Buzău. S-a născut în ziua de 14 august 1944.
 
El a absolvit clasele gimnaziale în satul natal, urmând apoi Liceul Teoretic din Beceni, iar studiile superioare la Facultatea de Filologie, Universitatea București. Pe acestea le-a absolvit în anul 1972.
 
După acest moment a luat contact cu pământul dobrogean, devenind profesor de limbă și literatură franceză la Liceul Teoretic „Ion Cotovu” din Hârșova, județul Constanța.
 
Ion Roșioru a fost cunoscut și ca scriitor. A debutat publicistic în anul 1962, în ziarul „Viața Buzăului” și ca poet pentru revista „Tomis”, în 1976.
 
A mai colaborat cu poezii, eseuri, fragmente de roman, note critice și traduceri la: „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Revue Roumaine”, „Tribuna”, „Dacia literară”, „Analele Dobrogei” (serie nouă), „Euro Poesie”, „Albatros”, „Ex Ponto”, „Dynamis”.
 
El a frecventat cenaclurile „Poesis” (Constanța) și „Duiliu Zamfirescu” (Hârșova). Pe cel din urmă l-a condus între anii 1974 – 2008.
 
În 1995 a devenit editor pentru revista „Tomis”.
 

De-a lungul vieții, Ion Roșioru s-a bucurat de mai multe distincții precum: Premiul I „Panait Cerna”, Tulcea (1976); Premiul I la „Odă țăranului român”, Buzău (1980); Premiul special al juriului la „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște (1988); Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor și al revistei „Tomis” pentru aport deosebit la susținerea actului de cultură scrisă, în cadrul ediției a cincea a „Colocviilor tomitane” (1999); Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor pentru poezie (2003) etc.
 
Ion Roșioru a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala „Dobrogea”, în anul 1996.
 
Enumerăm câteva dintre volumele scriitorului: „La tărâmulgrânelor” (1988), „Îngeri indeciși” (Constanța, 1995); „Pur” (Constanța, 1998); „Casa de la țară” (1998); „Recviem pentru secolul meu” (2003); „Luceafărul de ziuă” (Constanța, 2004); „Ține-mă de vorbă să nu mor” (Constanța, 2006); „Cronicar la Pontul Euxin” (Constanța, 2008); „Incantații de mătase” (2012); „Trecutul afectiv se pierde” (2012); „Paznicul de vânătoare” (2012); „Clopotul din Dolj” (2013), ș.a.
 
Ion Roșioru s-a stins din viață la data de 12 noiembrie 2021.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV

 
Citește și: