Irina Lucia Mihalca lansează volumul de poezii "Dincolo de luntrea visului"

Marți, 22 noiembrie 2016, începând cu ora 18.00, publicul este invitat la lansarea și sesiunea de autografe a volumului de poezii, «Dincolo de luntra visului» a scriitoarei Irina Lucia Mihalca. Evenimentul va fi găzduit de Biblioteca Metropolitană București (str. Tache Ionescu, nr. 4) va cuprinde cuvinte ale autorului, ale invitaților speciali, recitări, momente artistice.

Alături de personalităti ale vieții cultural-artistice, vor fi prezenți scriitori, poeți, prieteni și apropiați. Volumul a fost editat la Editura Musatinia, Roman, sub îngrijirea editorului Emilia Țuțuianu, datorită colaborării îndelungate în decursul timpului cu Revista Musatinia și, totodată, datorită meleagurilor natale, Piatra Neamț. Cuvântul înainte a fost scris de scriitoarea și poeta Adina Daniela Dumitrescu.

„...Fără să vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de faţă, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii şi urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc şi lucruri văzute, şi bănuite, şi mesaje trimise şi deducţii. Fără să vrei câştigi din inocenţa pierdută, devenind inocent şi pur. Fără să vrei înfloreşti ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereţii cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbeşti, înfloreşti, citind te încălzeşti ca om, te transfigurezi în femeia sensibilă şi senzuală, care n-are nevoie să lepede haine, dorinţa spre celălalt izbucnind ca focurile pădurii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori... Şi fără vrei devii şi tu o curajoasă, căci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin părăsirea rimelor stas, ci prin miza metafizică, morală şi aş putea spune, esoterică a lor. Stilul ei reflectă  o dăruire intelectuală ce liază suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar şi de stridenţele, vulgarităţile moderniste şi postmoderniste. Dispariţia ad literam a sexului explicit, a exchibiţionismului afişat, prin atingerile ei feminine, capătă accente de senzualitate, de simţire asemănătoare celei divine. O alchimie plimbă, transformă şi contopeşte, ca apoi să dispară, apărând în alte planuri şi timpuri, dar rămânându-ţi certitudinea că a fost totdeauna acolo; a vegheat şi a aşteptat, întrupându-se, având nu numai coerenţă spirituală, dar şi transcendentă. Iubirea, speranţa şi perpetuarea ei sunt ţesute din substanţă divină ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celălalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine  a simţirii nu numai împărtăşite, dar şi ca o cale liberă de intrare pe poarta aceluiaşi sine. Păşim…”
 
Citeşte şi…

• Irina Lucia Mihalca - Sărutul lacrimei tale
• Irina Lucia Mihalca - Lumină-n veşnicie

• Irina Lucia Mihalca - Sub pecetea destinului