La aniversare Cu Aida Abagief, despre Jean Constantin (galerie foto)

„Dacă se vorbeşte de Teatrul Liric din Constanţa, spui Aida Abagief. Dacă spui Aida Abagief, spui Teatrul Liric din Constanţa. Este un nume cu care constănţenii ar trebui să se mândrească", este de părere prodecanul Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius", Daniel Sărăcescu.

Soprana Aida Abagief şi-a sărbătorit ieri frumoasa vârstă de 74 de ani, într-un cadru restrâns, la Facultatea de Arte, doar cu persoanele care i-au fost alături necontenit în ultimii ani de zile.

Din 1960, când a terminat Conservatorul la Bucureşti, a ales să vină în Constanţa, la Teatrul de Operă. Din acel moment, şi-a dedicat toată viaţa ei acestei scene, învăţând să trăiască doar pentru public. „M-am bucurat de foarte multă dragoste din partea publicului constănţean. Trebuie să anunţ că Aida Abagief nu a murit. Am reprezentat pe unde am fost oraşul Constanţa şi mă doare sufletul când mă uit că poate am murit degeaba", spune soprana.

Îşi aminteşte şi acum cu mare drag o întâmplare hazlie, pe care a trăit-o în primele zile după ce s-a stabilit în Constanţa, în piaţa Unirii, cu regretatul actor Jean Constantin. „Eram o tânără de 23 de ani, într-un oraş străin. Stăteam în Piaţa Unirii şi mă gândeam ce să-mi cumpăr. Vine deodată spre mine Jean Constantin şi mă întreabă ce vreau să cumpăr. I-am zis că vreau să iau nişte ouă. Mi-a spus zâmbind «Stai aici că ţi le aduc eu». A intrat în magazin, a început să vorbească cu vânzătoarea, în timp ce mai şutea câte un ou. A venit apoi cu plasa plină de ouă. L-am întrebat câţi bani trebuie să îi dau pe ele şi îmi zice «Pentru ce să le dai bani ăstora care au mai mulţi bani ca noi?»", povesteşte, râzând, aceasta.

Printre puţinele persoane care sunt alături de soprana Aida Abagief se numără tânărul bariton Bogdan Ocheşel. „Din cauza carierei, nu am putut să am copii. Mi-ar fi plăcut să am un băiat. Dar pentru mine, Bogdan este băiatul meu şi îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. În decembrie, la un concert, a venit pe scenă şi mi-a oferit o floare. Publicul a crezut că este fiul meu", continuă soprana.

„Greşesc eu oare că nu mai am aceleaşi sentimente faţă de oameni?"

S-a dedicat atât carierei de solistă de teatru, cât şi meseriei de profesor, predând mulţi ani la Colegiul „Regina Maria" şi la Facultatea de Canto, pe care de altfel a şi fondat-o. „Consider că m-am născut a doua oară în Constanţa, am început aici altă viaţă. Soţul meu m-a iubit ca pe o artistă. Foarte mulţi foşti elevi de-ai mei au devenit nume consacrate ale muzicii de operă naţională şi internaţionale", precizează Aida Abagief.

Iubeşte florile şi animalele şi îi place să privească răsăritul soarelui în fiecare dimineaţă. Mărturiseşte că a iubit şi oamenii, dar a avut de-a lungul vieţii atâtea dezamăgiri, încât şi-a pierdut încrederea. „Greşesc eu oare că nu mai am aceleaşi sentimente faţă de oameni? Oamenii ar trebui să fie mai buni, dar au devenit egoişti şi răi. Îmi place să privesc răsăritul, văd cum străluceşte şi văd în zarea mării...Doamne, de ce nu sunt pictoriţă?", se întreabă soprana.